"Într-o lume toxică, a mânca sănătos este un act de responsabilitate"





Miel copt în spuză



Miel copt în spuză, o reţetă veche de cînd lumea, dar  scumpă în zilele noastre. Se poate prepara cu ocazia unor excursii în grup.
Am preparat şi m-am desfătat cu acest deliciu, o adevărată mîncare împărătească, de mai multe ori înainte de 1989, de două ori prin anii '90 şi încă o dată prin 2005...
Prepararea trebuie începută dimineaţa devreme, avînd în vedere complexitatea reţetei.

Compoziţie:
1 miel mare (noaten) de cca. 25-30 kg, 5-6 căpăţîni de usturoi (~100 gr.), 50 gr. piper măcinat, 100 gr. sare, cimbru măcinat, 10 gr. nucşoară măcinată, 5-6 frunze de dafin, 3 litri vin sec.

După sacrificare, se jupoaie pielea de pe miel se spală bine şi se pune la scurs, la umbră.
Se taie mielul pe burtă, se scot toate măruntaiele, se taie capul de la gît şi picioarele de la genunchi. Acestea nu se folosesc.
Ficatul, creierul, rinichii şi inima se pot prepara separat sau tocate se pot introduce în burta mielului.
Eu nu am agreeat prepararea la un loc cu mielul; le-am preparat ca o gustare pînă se face friptura.
Mielul se spală bine în interior se scurge şi se şterge cu un prosop.
Pregătim un baiţ din vin, 50 gr. sare, cimbru, 25 gr. piper, nucşoara şi usturoiul tocat.
Aşezăm mielul într-o covată din lemn sau plastic, turnăm baiţul în interior dar şi exterior şi îl lăsăm 2-3 ore la macerat. Din cînd în cînd mai frecăm mielul cu baiţul din covată.
În tot acest timp, se face o groapă în pămînt, de vreo 80-90cm adîncime, 1 metru lăţime şi cu 30cm mai lungă decăt mielul. Aranjăm pe fundul gropii un strat de pietre cît mai late, apoi tapetăm şi pereţii tot cu pietre, facem un foc în groapă cu lemn tare, stejar, fag, curpeni de viţă, etc (în nici-un caz conifere).
Trebuie să se facă un strat de jar de 60-70 cm grosime.

Se prepară şi un noroi din pămîntul scos din groapă, sau mai bine din lut.
Cînd jarul este gata, scoatem mielul din covată, îl aranjăm în pielea lui, frecăm bine pe interior şi exterior cu baiţ, restul de sare si piper, apoi baiţul rămas îl turnăm în burta mielului. Coasem cu o aţă tare pielea, în jurul mielului, obţinînd un fel de cocon. Cu noroiul (lutul) preparat, ungem pe toate părţile coconul într-un strat gros de 1-2 cm.

Scoatem jarul din groapă, lăsînd un strat de 20 cm, aşezăm mielul cu cusătura în sus, răsturnăm pietrele de pe margine peste miel (atenţie că sunt fierbinţi...), apoi introducem din nou jarul în groapă, peste miel. Peste jar punem un strat de pămînt gros de 15-20 cm,  bine bătut.
Peste stratul de pămînt se mai face un foc, care să producă un strat de jar de 10-15cm.

Coptul durează cam 3 - 3 1/2 ore.

Se scoate cu grijă mielul, se pune pe cîteva crengi, se taie  cusătura, se scoate carnea din piele, se aşează în covata curată.

Ca aperitiv se bea un păhăruţ cu ţuică de vre-o 45', apoi se mănîncă fierbinte şi se "udă" cu un vin sec sau demisec.

P.S. Stingeţi focul şi astupaţi groapa înainte de a vă apuca să devoraţi mielul...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu