- COQ au VIN

Coq au vin - Cocoş în vin - un preparat  tipic franţuzesc. Dacă ai vizitat Franţa şi nu ai mîncat "coq au vin" înseamnă că nu ai fost în Franţa! Acest fel de mâncare are originea în regiunea Bresse din Burgundia.

Şi în România în perioada dintre cele două războaie mondiale, nu exista un restaurant mai răsărit care sa nu aibă în meniu - Cocoş în vin. În perioada comunistă  acest meniu a dispărut aproape cu desăvârşire. După 1989, prin restaurantele mari a reapărut din nou dar din păcate reţeta originală nu mai este respectatată. Ce se serveşte azi drept "Coq au vin" nu este coq au vin, ci o mîncare cu acest nume.  In continuare vă prezint reţeta originală a acestui fel de mîncare renumit. Face parte din reţetele care au fost în colecţia mamei  mele.

Compoziţie: 1 cocoş mare în greutate de cel puţin 2,5 kg în vîrstă de cel puţin 2 ani; 500 ml vin roşu sec tip Burgundia, 250-300 gr. costiţă de porc tăiată felii, 2 cepe mijlocii, un morcov, 200 gr. ciuperci champignon, 3-4 căţei de usturoi, ulei de floarea soarelui, un cub de unt, 1 frunză mare de dafin, 1 lingură de făină, 2 rămurele cimbru, pătrunjel, sare, piper.

Preparare: Faza I: cu 4-5 zile înainte, aşezăm costiţa de porc într-un vas de sticlă şi o sărăm din gros, practic o acoperim cu sare şi  o punem la rece.

Faza II: Cu o zi înainte de preparare, tăiem cocoşul în bucăţi de dimensiunea dorită (8-12), îl aşezăm într-un vas, se adaugă o ceapă, morcovul, frunza de dafin, rămurelele de cimbru, piper boabe cca 3-4 gr. se toarnă apoi vinul, şi vasul acoperit se pune la frigider.

Faza III: Scoatem bucăţile de cocoş din marinată şi le punem la fript într-o tigaie, cu ulei. După ce s-au fript uşor pe ambele părţi, le scoatem afară, apoi în sosul din tigaie, adăugăm ceapa, morcovul, (din marinată) tăiate fideluţă, usturoiul tocat mărunt, o foaie de dafin proaspată, 1 lingură cu faină, le călim uşor. Apoi introducem bucăţile de cocoş, vinul din marinată (strecurat) acoperim vasul cu un capac şi fierbem la foc mic 1,5-2 ore.

Intr-o altă tigaie punem un cubuleţ  de unt, o ceapă tăiată fideluţă, ciupercile şi costiţa sărată, dar spălată de sare, tăiată cubuleţe, şi le călim cam 10 minute.

Cînd cocoşul este gata, se adaugă ceapa, ciupercile şi costiţa călită, se amesteca bine şi se mai dă 1-2 clocote tot pe foc mic. Se gustă şi se mai adaugă dupa caz, piper şi sare.

Garnitura vor fi cîţiva cartofi fierţi natur, iar la servire adăugăm pătrunjel tocat mărunt.

Se recomandă însoţit de un pahar cu vin roşu.

- Vişinate

Băuturile de tip vişinată iau în general numele fructului din care se produce: smeură, afine, mure, căpşuni, cireşe, cireşe amare. Se folosesc numai fructe coapte, curate, fără urme de mucegai sau putrezire. Pentru producerea băuturii se folosesc damigene de 5 litri. Cantităţile compoziţiei se pot multiplica, respectând procentul fiecărei componente.

Fermentaţia fructelor este terminată în momentul ridicării acestora în partea superioară a damigenei.

Dupa prima tragere a vişinatei în sticle, pe fructele rămase se poate pune din nou 1-1,5 l vodca, se lasă 2-3 săptămîni la macerat şi apoi se scoate la sticle. Nu mai este atît de concentrată dar este foarte bună.

Fructele din vişinate, nu se aruncă ci se folosesc la prăjituri, cocktailuri sau se consumă ca atare.

Toate băuturile din fructe după preparare trebuie ţinute 2-6 luni la învechit. Cu cît stau mai mult sunt mai bune.

Vişinata I:

1 kg vişine(căpşuni, afine, smeură etc), 250 gr. zahăr, 400 ml alcool, 500 ml vodcă sau rachiu alb.

Fructele se pun în damigeană, se adaugă zahărul şi se lasă la cald 21 de zile. Apoi se adaugă alcoolul, se mai lasă 7 zile şi apoi se adaugă vodca. Se ţine la macerat 2 luni, apoi se trage în sticle.

Vişinata II:

1 kg. vişine (căpşuni, afine, smeură, etc.), 400 ml alcool de 80', 1,5 gr scorţişoară, 1 g. nucşoară, 250 gr. zahăr, 500 ml vodcă sau rachiu alb de 28-35'.

Fructele se pun într-o damigeană, se adaugă cîţiva sîmburi zdrobiţi.

Zahărul se pune deasupra. Se lasă la fermentat 20-22 zile, apoi se adaugă scorţişoara, nucşoara şi alcoolul, se mai lasă la cald înca 7 zile. Se pune apoi vodca şi se lasă la învechit 2-3 luni, după care se trage la sticle.

Vişinată rapidă:
1 kg, fructe, 250 gr. zahăr, 1 litru vodcă sau rachiu alb.

Fructele se fierb cca 90', se strecoară de sîmburi, apoi se adaugă zahărul topit în puţin suc de fructe, şi vodca. Se trage la sticle care se închid bine, şi se lasă 24 de ore la maturat.

- Ghiveci călugăresc

Această reţetă o am de la mama. Nu am găsit-o în nici-o carte de bucate fie veche, fie nouă. Este o reţetă neaoş românească ce provine din zona de sud a Ardealului. A fost preparată pentru prima dată de elevele unei şcoli de artă culinară (de menaj, cum se numea atunci) în cinstea vizitei la acea şcoală a unor înalţi prelaţi bisericeşti, în jurul anului 1935. Dacă vă hotărâţi să o preparaţi atunci trebuie să aveţi destul timp la dispoziţie întru-cît este laborioasă. Dar şi rezultatul va fi pe măsură.

Compoziţie: 200 gr. morcovi, 150 gr. pătrunjel, 250 gr. ţelină, 500 gr. cartofi, 400 gr. ceapă, 300 gr. conopidă, 250 gr. mazăre verde, 350 gr. fasole verde, 200 gr. ardei gras, 300 gr. dovlecei, 600 gr. vinete, 300 gr. varză albă, 1 kg roşii, 30-40 gr. usturoi, frunze de pătrunjel, 100 gr. bulion, 300 gr. ulei de măsline, sare, piper după gust.

Se spală şi se curaţă bine toate legumele apoi se taie în cuburi de cca 2-3 centimetri. Vinetele se taie la început în felii se sărează şi se lasă 30 de minute pentru a elimina sucul amar după care se storc uşor. Apoi se taie şi ele cuburi. Morcovii, pătrunjelul rădăcină, ţelina, cartofii, conopida, ardeii, vinetele şi varza se înnăbuşa în ulei, la cuptor.
Ceapa se toacă mărunt, se căleşte în ulei pînă devine transparentă, se stinge cu bulionul subţiat cu puţină apă şi se toarnă peste legumele înnăbuşite.
Se adaugă fasolea verde, mazărea verde, roşiile curăţate de pieliţă şi tăiate felii, usturoiul zdrobit, sare după gust şi după dorinţă piper măcinat.
Se pune vasul la cuptor şi se lasă pînă toate legumele sunt fierte şi sosul a scăzut rămînînd pe ulei.

Dacă aţi avut curajul să o preparaţi, vă doresc POFTĂ BUNĂ.
(aştept comentariile...)

Atenţie: această reţetă este FREE pentru preparare în gospodăria proprie.
Publicarea şi prepararea în scopuri comerciale, cade sub incidenţa legii dreptului de autor. În acest caz luaţi legatura cu proprietarul saitului.

Supă de cartofi

Supa de cartofi, o mâncare ieftină şi la îndemâna tuturor. Cu toate acestea mulţi au uitat gustul supei din copilărie, ca la mama acasă.

În cele ce urmează vă prezint o reţetă foarte gustoasă şi uşor de preparat.

Compoziţie: 750 gr cartofi albi, 3 litri de apă, o ceapă albă mare, 1 lingură făină, 2 foi de dafin, 1 lingură cu boia dulce de ardei, 2 linguri ulei, 3 linguriţe cu chimen, sare, piper, brânză telemea de oaie.

Tocăm mărunt ceapa şi o punem la călit în ulei, până devine sticloasă. Adăugăm făina, amestecăm bine şi turnăm apa. După câteva clocote, punem cartofii curăţaţi şi tăiaţi cubuleţe, foile de dafin, boiaua şi  potrivim de sare. Separat în 500 ml apă, punem la fiert 4-5 minute chimenul boabe, apoi acoperim vasul. Când cartofii s-au fiert, strecurăm în supă zeama de la chimen, potrivim de piper şi mai lăsăm să mai clocotească 1-2 minute. După ce a fiert, supa acoperită cu un capac, înainte de servire, se lasă să se odihnească pentru stabilizarea aromelor 30 de minute.

În farfurie se rade puţină brânză telemea.

După gust, se poate adăuga o linguriţă cu smântână.

- Pui de baltă.

Puii de baltă, denumirea culinară sub care sunt cunoscute picioarele de broască, sunt un aliment fin, deosebit de gustos şi foarte căutat în unele ţări. Cu toate că la noi în ţară sunt cunoscute reţete cu pui de baltă înca din secolul 19, acest fel de mîncare este puţin preparat. Carnea de broască conţine: 23% proteine, 1% grăsimi, 3% zaharuri, 10% săruri minerale, 63% apă.

În cele ce urmează vă voi prezenta cîteva reţete de preparare.

- Pui de baltă reţetă personală:
30 de pulpe de pui de baltă, 200 ml vin alb sec, 100 gr smîntîna, 30 gr unt sau ulei, 2 linguri faină, 1 ceapă (de preferat eşalotă) mijlocie, 2 linguri mărar tocat mărunt, 3-4 ouă,  pesmet,  4-5 cartofi, pătrunjel verde tocat, piper, sare.

Se prepară o marinată din: 200 ml vin sec, 300 ml apă, 50 ml oţet, o linguriţă piper măcinat, 1 linguriţă sare, 1/2 lămâie tăiată felii, 2-3 foi de dafin, în care se introduc pulpele şi se lasa la rece 2-3 ore. (Marinata apoi se aruncă).

Se scot pulpele din marinată, se dau prin făină, apoi prin ouăle bătute, prin pesmet şi se prăjesc ca orice carne pane.
Facem un sos alb cu mărar: tăiaţi mărunt ceapa, o puneţi la călit în unt sau ulei, pînă devine transparentă. Adăugaţi făina şi o amestecaţi pîna se omogenizează. După aceia puneţi 200 ml apă, piper şi sare după gust, mărarul,  şi fierbeţi  pe foc mic cca 5 minute; apoi adăugaţi vinul alb, smîntîna şi mai fierbeţi cca  5-6 minute pînă se ingroaşă.

Fierbeţi cartofii curăţaţi de coajă în apă cu sare, apoi îi tăiaţi cubuleţe.

Aranjati pe o farfurie întinsă cartofii natur, pulpele pane, peste cartofi adăugaţi sosul şi presarati pătrunjel tocat mărunt.



                            - Reţeta din Franţa:

Compoziţie: 30 pulpe, 1 lămâie, 30 ml bere blondă, 300 ml vin alb sec, 20 ml smîntînă, 100 gr unt, un gălbenuş crud, 100 gr făină, 3 căţei de usturoi, 2 cepe eşalot mijlocii, pătrunjel verde tocat, sare, piper.

Pulpele se pun într-un castron, se stropesc cu bere şi se ţin la rece 2-3 ore.

Se scot pulpele, se tăvălesc prin făină. Ceapa se toacă mărunt, la fel şi usturoiul, se căleşte în unt pînă devine transparentă. Se adaugă treptat pulpele şi se prăjesc cu atenţie să nu se ardă, cca 10 minute. Se adaugă vinul, sarea, piperul şi se fierb înabuşit 10-12 minute.
Gălbenuşul se bate şi se amestecă cu smîntîna. Sosul astfel făcut se pune peste pulpe, se adaugă suc de lămâie şi pătrunjelul verde.

- Reţeta din Italia:

Compoziţie: 24 picioare, 1 lingură ulei de măsline, un cubuleţ de unt, 1 căţel de usturoi, ardei iute, sare, 1 linguriţă pătrunjel tocat.
Pentru sos: 10 frunzuliţe de busuioc tocate, 1 căţel de usturoi, 1 lingură făină, un cubuleţ de unt, 120 ml supă de carne.

Picioarele se sărează şi se pipărează, apoi se prăjesc 10 minute în ulei, unt şi un căţel de usturoi. Apoi carnea de pe picioare se dezosează.
Sos: punem în blender busuioc, usturoi, făina, untul, şi supa de carne şi facem o cremă.

Pe un platou punem carnea de la puii de baltă, asezonăm cu sosul, apoi presărăm pătrunjel tocat.

- Reţetă pariziană:
Compoziţie: 20 picioare, suc de la 1/2 lămâie, 2 ouă, pesmet, sare, piper, ulei.
Sos: 1 ceapă mijlocie, 2 cubuleţe de unt, 2 linguri de făină, 150 ml smîntînă, 1/2 linguriţă sare, 1 ou bătut, 1 linguriţă pătrunjel tocat.

Punem la fiert apa cu sucul de lămâie, sare şi piper. Cînd clocoteşte punem picioarele şi le lăsăm în clocot 3-4 minute. Le scoatem pe un şervet, lăsăm să se scurgă şi le uscăm.
Apoi trecem picioarele prin oul bătut şi pesmet, le prăjim 6-7 minute pe foc iute.
Sosul: amestecăm ingredientele pentru sos în blender, apoi se pune peste picioarele pregătite ca mai înainte.

- Cafeaua şi secretele ei

Cafeaua, băutură arhicunoscută, este îndrăgită de majoritatea dintre noi. Doar că puţini ştiu să o prepare corespunzător şi să se bucure de aromele ei deosebite. Voi încerca să vă dezvălui cîteva secrete de păstrare şi preparare.

Cafeaua este originară din sudul Abisiniei (Etiopia) din regiunea Kaffa. De aici s-a răspîndit întâi în Arabia şi apoi în toată lumea. Europenii au văzut prima dată cafeaua, aceea lăsată de turci după asediul Vienei la 1683. Prima cafenea a fost deschisă la Viena de polonezul Kolszicki şi se numea "La sticla albastră".

Cafeaua se cultivă în aproape toate zonele calde ale lumii. Dar cafeaua de calitate şi cu o aromă deosebită se cultivă doar în anumite zone. Cea mai aromată cafea este arabica apoi din Columbia urmează Brazilia şi de abia după aceea din alte locuri. Fiecare sort de cafea în funcţie de zona de provenienţă are o aromă şi o calitate distinctă.

.

Dacă cumpărăm cafea boabe verde putem să o prăjim noi, dupa cum urmează: Boabele se prăjesc întâi pînă devin maro deschis, apoi presărăm peste boabe zahăr pudră (cca 20 gr./Kg cafea). Se pune din nou la prăjit pînă zahărul se topeşte şi acoperă în totalitate boabele, ce trebuie să devină maro intens. Atenţie să nu se ardă. Pelicula de zahăr împiedică pierderea aromei. Dacă nu avem o ustensilă specială, vom utiliza un vas sau o tavă de inox, iar boabele de cafea trebuiesc amestecate cît mai des pe timpul procesului de prăjire.
Notă: adăugarea de zahăr peste boabe poate duce la o uşoară modificare a gustului.

- Cafeaua boabe prăjită, înainte de măcinare este bine să fie încălzită uşor, pentru intensificarea aromei.

- Cafeaua măcinată cu o râşniţă manuală este mai aromată, deoarece este râşnită mai încet. Râşniţele electrice datorită vitezei ridicate de măcinare, încălzesc cafeaua, producînd o pierdere parţială a aromei.

- Cafeaua neagră primeşte un gust deosebit dacă în timpul preparării se adaugă cîteva cristale de sare (fără iod!).

- Dacă folosim apă din reţea care are clor, atunci este bine sa o ţinem câteva ore într-un vas descoperit pentru a se elimina clorul.

- Depunerea zaţului de cafea poate fi grăbită, dacă după preparare se adaugă cîteva picături de apă rece.

- Dacă avem dubii în privinţa calităţii cafelei măcinate din comerţ putem face următoarea operaţiune: Punem un vîrf de cuţit de cafea într-un pahar cu apă. Dacă cafeaua se lasă la fundul paharului foarte încet, atunci este veritabilă; dacă se lasă repede la fund atunci are diverse adaosuri: cicoare, naut etc.

- Cafeaua boabe sau măcinată se păstrează în recipient netransparent şi bine închis.

- Cafeaua preparată se păstrează un timp mai îndelungat dacă în termos vom turna prima dată apă fierbinte pentru pre-încălzire, şi apoi cafeaua fierbinte. Durata de păstrare fierbinte se măreşte cu 50%.

- Cafea turcească:

se prepară în ibrice din cupru sau alamă cu fundul plat şi gura mai îngustă (se găsesc de cumpărat la ţiganii meşteşugari). Cantităţi: 100 ml. apă, 10 gr. cafea, 8 gr. zahăr sau o pastilă de îndulcitor sucrazit. Preparare: Apa rece împreună cu zahărul, corespunzator numărului de porţii, se pune în ibric la foc. Cînd apa ajunge la fierbere se pune cafeaua, se amestecă repede şi se ţine pe foc pînă cînd se ridică caimacul. Se pot face cîteva mişcări de ridicare şi aşezare a ibricului pe foc pentru formarea unui caimac gros şi persistent (nu mai mult de 3 clocote). Se pune cu linguriţa caimac în toate ceştile, se pun cîteva picături de apă rece în cafea pentru limpezire, apoi se toarnă cafeaua. Ceaşca nu se umple complet, doar cca. patru cincimi. Ceştile se pun pe farfurioare, se lasă cîteva minute pentru sedimentarea zaţului şi apoi se servesc de obicei alături de un pahar cu apă (minerală) rece. Contrastul dintre cafeaua fierbinte şi apa rece, pune în valoare gustul aromat al cafelei.

Notă: Este bine să utilizăm un ibric potrivit pentru porţiile necesare. Nu este indicat să folosim un ibric de 4 porţii doar pentru două.

- Cafea turcească la nisip:

este necesară o tavă de metal, dimensiuni aproximative lung. 30cm, lat. 20cm, înalţ. 15 cm. Procurăm o cantitate de nisip fin, îl cernem printr-o sită rară, apoi îl spălăm bine la jet de apă şi îl punem în tavă pînă la înălţimea de 10 cm. Înainte de utilizare nisipul îl punem la cuptor pentru o uscare totală.

În rest prepararea cafelei la nisip este identică cu cea de mai sus. Avantajul preparării la nisip îl constituie încalzirea apei din toate parţile, împiedicînd de-oxigenarea rapidă a apei, precum şi formarea unui caimac mai gros. În prezent la noi în ţară exista puţine locuri unde mai putem bea o cafea la nisip.

- Cafea Marghiloman:

Se spune că autorul preparării acestei cafele a fost un boier pe nume (Iancu?) Marghiloman , trăitor în România prin secolul 19. Fiind el odată, plecat la drum, la un popas a cerut servitorului să-i facă o cafea. Dar cum apa se terminase, acesta a făcut-o cu rom. Atît de mult i-a plăcut boierului, că s-a lăudat la toata lumea şi aşa a ajuns reţeta şi la noi. Pot să afirm doar, că atunci cînd prepar această cafea, la mine este mare aglomeraţie pe metrul patrat...

Cantitaţi: 10 gr. cafea, 8 gr. zahăr, 70 ml apă, 30 ml. rom Jamaica. Se pune în ibric mai întâi apa cu zahărul, cînd dă în clocot se adaugă romul şi cafeaua. Mai departe se respectă indicaţiile pentru cafeaua turcească

.

- Mazagran:

Se prepară o cafea la ibric, dar care se fierbe mai mult. Se strecoară de zaţ şi se lasă la răcit. Se serveşte rece de la frigider sau cu bucăţele de gheaţă. In vechime era servită în pahare înalte cu picior, fabricate special.

.

- Cafea vieneză - Kapuziner:

Se prepară o cafea turcească şi după ce se pune în ceşti se adaugă frişcă bătută şi se ornează cu ciocolată (amăruie) mocca rasă sau un praf de cacao.

- Cafea Pariziană:

Compoziţie: 8 gr. cafea, 8 gr. zahăr, 75 ml. apă, 1 linguriţă cu lichior de cacao, frişcă. Se prepară o cafea neagră (sau filtru) la care se adaugă o linguriţă de lichior de cacao şi se ornează cu frişcă

.

- Cafea Mokka:

Compoziţie: 300 ml. cafea fierbinte, 1 gălbenuş de ou crud, 50 gr. zahăr. Se bate gălbenuşul de ou cu zahărul pînă la omogenizare, apoi se pune pe un foc mic şi fără a înceta baterea se toarnă încet cafeaua fierbine. Dupa ce apare caimacul, se toarnă in ceşti.

Alte metode de preparare sunt cu ajutorul filtrelor sau a expresso-urilor, dar nu intru în amănunte întru-cît aparatele în cauză au instrucţiuni de utilizare.

O singură precizare, la prepararea cafelei cu aparatul expresso cu încălzire pe plită sau aragaz, umpleţi recipientul pentru cafea pînă sus, doar dacă vreţi să preparaţi o cafea în care să "stea linguriţa în picioare"...

Între cele două războaie mondiale,

cafeaua era ambalată în astfel de cutii metalice.

- Salata de fructe

- Salată de căpşuni:
- Compoziţie 5 porţii: 750 gr. căpşuni, fragi sau smeură, 250 gr. frişcă, 125 gr. zahăr pudră, 50 ml. rom Jamaica sau coniac, 25 ml. lichior de cireşe.
Căpşunile se curăţă de codiţe, se spală, şi se scurg bine printr-o strecurătoare, apoi se aşează într-o salatieră mare, se stropesc cu rom şi lichior , apoi cu zahăr şi se amestecă cu grijă cu o paletă din lemn. Se pune la frigider pentru 2 ore. Apoi se scoate amestecul şi se pune în cupe sau salatiere mici se ornează cu frişcă rece şi se serveşte.

- Salată de fragi:
500 gr. fragi, smeură sau căpşuni, 125 gr. zahăr pudră, 250 gr. frişcă, 350 ml. şampanie.
Se spală bine fructele, se lasă la scurs, apoi se aşează într-o salatieră, se adaugă zahărul şi se pun la rece. Se pune la rece şi şampania. În momentul servirii se pun fructele în cupe, se toarnă şampania şi se ornează cu frişcă.

- Salată de fructe proaspete:
Compoziţie: 500 gr. mere Jonathan, 500 gr. pere coapte, 500 gr. piersici coapte, 100 gr, zahăr pudră, 50 ml. lichior de vişine (vişinată), 50 ml. rom Jamaica, 250 gr. frişcă, 50 gr. miez de nucă măcinat.
Merele şi perele se curăţă de coajă, piersicile se curăţă de pieliţă, şi se taie în felii subţiri. Merele şi perele pentru a nu se oxida pe timpul preparării se pun într-un vas cu apă şi sare de lamâie. După tăiere toate componentele se pun într-o salatieră, se stropesc cu lichior şi rom, se adaugă zahărul, se amestecă bine pînă se topeşte zahărul, apoi se pune la frigider pentru 2 ore. Se scoate amestecul se pune în cupe sau salatiere mici, se ornează cu frişcă şi apoi cu nuci pisate. Se serveşte rece.

- Salată de fructe conservate:
Compoziţie: 250 gr. pere, 250 gr. piersici, 250 gr. vişine, 250 gr. portocale, 100 gr. kiwi, 100 gr. zahăr, 50 ml. rom Jamaica sau coniac, 50 ml. vin alb dulce sau vermut, 250 gr. frişcă.
Se taie în felii subţiri fructele, vişinele se pot pune cu sîmburi, se adaugă zahărul romul şi vinul, se amestecă uşor şi se ţine la frigider 2 ore. Se serveşte în cupe sau salatiere mici, se ornează cu frişcă.

- Salată de pepene galben:
Compoziţie: 1 kg. pepene galben sau verde, 50 gr. zahăr, 100 ml. rom Jamaica sau coniac, 250 gr. frişcă.
Pepenele galben sau verde, sau din amîndouă soiurile, se curaţă de coajă şi seminţe, se taie în cuburi mici apoi se aşează într-o salatieră şi se stropeşte cu romul şi zahărul, se amestecă uşor. Se pune la frigider pentru două ore. Se serveşte în cupe sau salatiere mici şi se ornează cu frişcă.

- Salată de pepene galben - II:
Compoziţie: un pepene galben sau verde cca. 1 Kg., 150 gr. zahăr pudră, 1/2 l, şampanie. Pepenele se curaţă de coajă şi sîmburi, se taie în cuburi mici se pune în salatieră şi se presară cu zahăr. Se amestecă bine şi se pune la rece în frigider. Se serveşte în cupe de şampanie cînd se adaugă şampania rece.

- Salată de fructe "Regal":
Compoziţie: 1 ananas, două mere Jonathan, 2 banane, 2 portocale, 2 pere, 2 piersici, 200 gr. cireşe, 200 ml. Marasquino (lichior de cireşe), 200 ml. vişinată, 200 ml. lichior de portocale, 200 ml. coniac de calitate, 75 ml. zeamă de lămâie. Se curaţă fructele de coajă şi de sîmburi, se taie cubuleţe şi se pun într-un vas de cca. 12 litri, se adaugă lichiorul, zeama de lămâie şi cuburi de gheaţa, apoi se pune la frigider pentru 2 ore. Înainte de servire se adaugă conţinutul a 4-5 butelii de şampanie foarte rece, se amestecă cu grijă sa nu se sfărîme fructele. Se serveşte în cupe mari de şampanie.
Notă: salatele de fructe se servesc întotdeauna reci, de la frigider.

- Bere de casă

- Pentru-că este vară şi este cald, vă prezint mai jos o reţetă pentru bere de casă. Cine o încearcă nu o va uita... Nu se compară cu nici-o altă bere.

- Într-o oală de 20 de litri, puneţi 16 l. de apă (preferabil de izvor), adăugaţi 500 gr. zahăr, 240 gr. orz prăjit şi 50 gr. flori de hamei sau conuri de hamei (se găsesc la Plafar).

- Acoperiţi oala cu un capac curat (să nu aibă alte mirosuri) şi fierbeţi timp de două ore.

Strecuraţi printr-un tifon lichidul rezultat.

După ce se răceşte cam la 30-35 grade, adăugaţi 30 gr. drojdie de bere (calup, nu din plic) pe care o sfărîmaţi cît mai mărunt şi amestecaţi bine.

- Se lasă aşa 24 de ore să se liniştească.

- Turnaţi berea în sticle de 0,5 litri, printr-o pîlnie, acoperită cu 1-2 straturi de tifon, foarte uşor să nu se tulbure. Nu umpleţi sticla pînă la refuz. Lăsaţi 3-4 cm liber sub dop.

Astupaţi sticlele ermetic cu dopuri sau capsule apoi le asezaţi într-un lighean sau o cratită mare, cu dopul în jos.

- Sticlele le depozitaţi în pivniţă sau alt loc răcoros (nu frig), se lasă timp de 6-7 zile, după care se poate consuma adică mai pe româneşte putem rade o bere...

- Reţeta o am de la mama şi vă asigur că am "ras" multe sticle cu această bere... Încercaţi şi voi.

Şi încă o reţetă pentru bere de casă:

.

Bere brună:

- În 10 litri de apă fierbinte se pun 50 gr. hamei, 150 gr. orz prăjit şi 500 gr. zahăr. Se pune la fiert la foc mic cca o oră. Se lasă  la răcit 3-4 ore. Se adaugă 40 gr. drojdie de bere, 300 gr. zahăr ars şi topit în lichid de bere, şi se pune la fermentat 4-5 zile. Cînd fermentaţia a încetat, se toarnă în sticle uşor, să nu se tulbure. Se foloseşte o pîlnie pe care se pun 2 straturi de tifon pentru strecurare. Sticlele se astupă bine cu dopuri sau capsule şi se pun la rece.

Berea de casă are o perioadă de garanţie de 7-8 zile.

NOTĂ: Exista magazine on-line care oferă utilaje pentru producerea berii de casă, la un preţ de 3-4 milioane lei vechi.

NOTĂ-2: Orzul se prăjeste pînă devine maro mediu. (între maro închis şi maro deschis).

La aceast material nu se mai primesc comentarii.

Comments off.

- Sosuri conservate

De multe ori nu avem timp să pregătim ceva de mâncare şi atunci avem nevoie de preparate gata. Vă prezint în continuare câteva reţete de sos ce le putem conserva şi păstra câteva luni. Trebuie doar încălzite şi se pot folosi.

- Sos picant ardelenesc:

Compoziţie: 1 ltr. bulion sau suc de roşii concentrat, 100 ml oţet din vin 9', 20 gr sare, 50 gr. zahăr (sau echivalent sucrazit) , 40 gr. ceapă tocată, 25 gr. usturoi tocat, 1 lingură ulei, 2 gr. cimbru măcinat, 2 gr. chimen măcinat, 1 gr. mărar tocat, 2 gr. boia iute sau câteva feliuţe de ardei iute tocat, 100 ml apă.

Ceapa tocată se pune la călit în ulei până se face transparentă. Se adaugă bulionul sau sucul de roşii, sarea, zahărul, apa şi se fierbe pe foc mic 12-15 minute. Apoi se adaugă oţetul, usturoiul tocat, mirodeniile şi se fierbe în continuare până devine o pastă fluidă. Dacă este prea gros se poate adăuga apă şi se mai fierbe cîteva minute. Se toarnă fierbinte în sticle sau borcănele de 0,25 - 0,5 l, se închid ermetic cu dop sau capace. Dacă folosim recipiente de plastic, acestea se vor deforma, dar nu este nici-o problemă. Sticlele se pun într-o pătură groasă şi se lasă la răcit încet 24 de ore.

Sos picant ardelenesc - II:

Compoziţie: 1 ltr. suc de rosii, 100 ml oţet din vin de 9 gr., o lingură cu vârf cu muştar cu hrean, 50 gr zahăr (sau echivalent sucrazit), 1 linguriţă rasă cu piper negru măcinat, 1/2 linguriţă enibahar măcinat, 1/2 linguriţă nucşoară, 30 gr. sare, 2 linguriţe boia dulce, 1 linguriţă rasă boia iute.

   Toate ingredientele se pun la fiert, până compoziţia se îngroaşă, (pierde prin fierbere ~100 ml). Se pune compoziţia fierbinte în sticle sau borcanele de 250-500 ml, imediat se închid bine capacele şi se pun la răcit încet într-o pătură, 24 ore.

Sos de tarhon:

Compoziţie: 90 gr. făină, 70 gr. muştar, 60 gr. ulei, 1 ceapă mică tocată, 10 gr. sare, 2 gr. piper măcinat, 25 gr.  tarhon tocat mărunt, apă 900 ml.

Ceapa se pune în ulei la călit pînă se face transparentă, se adaugă făina care se amestecă bine până la omogenizare, apoi se pune apa şi restul ingredientelor, se fierbe 20-25 minute până devine o pastă fluidă. Se toarnă fierbinte în borcane de 370 sau 420 gr. cu capac care se închid ermetic. Borcanele se pun într-o pătură mai groasă şi se lasă la răcit încet cca 24 ore.