CAFRINCO

   Era pe la începutul anilor '60. Într-un oraş din România, era o cofetărie cu numele de Mocca la doi paşi (reali) de alta numită Macul Roşu. Cum această vecinătate nu le făcea bine niciuneia, s-a luat hotărârea ca Mocca să fie transformată în cafenea. Era prima deschisă în oraş. A avut un succes extraordinar. Era plină permanent. Clienţii, avocaţi, scriitori, ziarişti, actori, etc., în general lume bună. (Inclusiv câte un urechist cu ochi albaştri de la secu'). Mai târziu pe la sfârşitul anilor '70 ca tot ce este bun, s-a stricat. Au proliferat derbedeii, infractorii, curvele şi tot felul de lume slabă. 

   Dar povestea noastră este de prin anii '60. Erau patru tineri prieteni. Un contabil şef, un ziarist, un  tehnician meteorolog şi unul din radiocomunicaţii. Se întâlneau de câteva ori pe săptămână la Caffè Mocca la un filtru mic din cafea atunci măcinată, o frişcă mică (aceea adevarată din lapte) şi un coniac mic (Zarea 3 stele produs după reţeta originală). Totul costa 5 Lei din care 20 de bani bacşiş...

   Într-o zi fiind sătui de veşnica ceaşcă de cafea cu frişcă, le-a venit o idee. Un amestec care sperau ei să mai schimbe gustul meniului... Cafeneaua dispunea de nişte pahare înalte de cca 300 mL, care iniţial erau destinate unor sucuri de fructe preparate pe loc. Cum aparatul respectiv s-a stricat, paharele stăteau degeaba pe un raft. Aşa că au cerut patru pahare goale în care au pus: o ceaşcă cu cafea filtru rece (150 mL), un coniac (50 mL), o îngheţată de vanilie (din aceea făcută cu ouă şi lapte nu din prafuri) şi o frişcă mică (50 mL, din lapte nu din vegetale ca acum...) ingrediente pe care le-au amestecat bine. Au cumpărat şi patru paie (de orez,  din plastic încă nu apăruseră) şi au trecut la degustare. 

   Au fost atât de încântaţi de gust şi aromă încât au repetat experienţa de multe ori în zilele şi lunile următoare. I-au dat şi un  nume format din primele două litere ale ingredientelor: CAFRINCO. Cum şi alţi clienţi au văzut "produsul" au învăţat şi ei să-l prepare, asta până când după vre-o 4 ani  le-a venit  ideea şi celor din conducerea cafenelei, dar rezultatul a fost net inferior. (Comerţul socialist... mde... nu că ăsta de acum ar fi mai breaz...).

   Am regăsit reţeta într-un vechi carneţel şi în amintirea celor patru prieteni (doi trecuţi la cele veşnice, unul dispărut în lumea largă şi unul încă pe pământul României) v-am prezentat-o şi dvs.

Dacă aveţi curiozitatea şi curajul s-o încercaţi, Poftă bună!

Notă: În acea vreme nu se ştia nimic despre existenţa Cafe Frappe-ului, apărut cu mulţi ani mai târziu.

- Cafeaua şi secretele ei

Cafeaua, băutură arhicunoscută, este îndrăgită de majoritatea dintre noi. Doar că puţini ştiu să o prepare corespunzător şi să se bucure de aromele ei deosebite. Voi încerca să vă dezvălui cîteva secrete de păstrare şi preparare.

Cafeaua este originară din sudul Abisiniei (Etiopia) din regiunea Kaffa. De aici s-a răspîndit întâi în Arabia şi apoi în toată lumea. Europenii au văzut prima dată cafeaua, aceea lăsată de turci după asediul Vienei la 1683. Prima cafenea a fost deschisă la Viena de polonezul Kolszicki şi se numea "La sticla albastră".

Cafeaua se cultivă în aproape toate zonele calde ale lumii. Dar cafeaua de calitate şi cu o aromă deosebită se cultivă doar în anumite zone. Cea mai aromată cafea este arabica apoi din Columbia urmează Brazilia şi de abia după aceea din alte locuri. Fiecare sort de cafea în funcţie de zona de provenienţă are o aromă şi o calitate distinctă.

.

Dacă cumpărăm cafea boabe verde putem să o prăjim noi, dupa cum urmează: Boabele se prăjesc întâi pînă devin maro deschis, apoi presărăm peste boabe zahăr pudră (cca 20 gr./Kg cafea). Se pune din nou la prăjit pînă zahărul se topeşte şi acoperă în totalitate boabele, ce trebuie să devină maro intens. Atenţie să nu se ardă. Pelicula de zahăr împiedică pierderea aromei. Dacă nu avem o ustensilă specială, vom utiliza un vas sau o tavă de inox, iar boabele de cafea trebuiesc amestecate cît mai des pe timpul procesului de prăjire.
Notă: adăugarea de zahăr peste boabe poate duce la o uşoară modificare a gustului.

- Cafeaua boabe prăjită, înainte de măcinare este bine să fie încălzită uşor, pentru intensificarea aromei.

- Cafeaua măcinată cu o râşniţă manuală este mai aromată, deoarece este râşnită mai încet. Râşniţele electrice datorită vitezei ridicate de măcinare, încălzesc cafeaua, producînd o pierdere parţială a aromei.

- Cafeaua neagră primeşte un gust deosebit dacă în timpul preparării se adaugă cîteva cristale de sare (fără iod!).

- Dacă folosim apă din reţea care are clor, atunci este bine sa o ţinem câteva ore într-un vas descoperit pentru a se elimina clorul.

- Depunerea zaţului de cafea poate fi grăbită, dacă după preparare se adaugă cîteva picături de apă rece.

- Dacă avem dubii în privinţa calităţii cafelei măcinate din comerţ putem face următoarea operaţiune: Punem un vîrf de cuţit de cafea într-un pahar cu apă. Dacă cafeaua se lasă la fundul paharului foarte încet, atunci este veritabilă; dacă se lasă repede la fund atunci are diverse adaosuri: cicoare, naut etc.

- Cafeaua boabe sau măcinată se păstrează în recipient netransparent şi bine închis.

- Cafeaua preparată se păstrează un timp mai îndelungat dacă în termos vom turna prima dată apă fierbinte pentru pre-încălzire, şi apoi cafeaua fierbinte. Durata de păstrare fierbinte se măreşte cu 50%.

- Cafea turcească:

se prepară în ibrice din cupru sau alamă cu fundul plat şi gura mai îngustă (se găsesc de cumpărat la ţiganii meşteşugari). Cantităţi: 100 ml. apă, 10 gr. cafea, 8 gr. zahăr sau o pastilă de îndulcitor sucrazit. Preparare: Apa rece împreună cu zahărul, corespunzator numărului de porţii, se pune în ibric la foc. Cînd apa ajunge la fierbere se pune cafeaua, se amestecă repede şi se ţine pe foc pînă cînd se ridică caimacul. Se pot face cîteva mişcări de ridicare şi aşezare a ibricului pe foc pentru formarea unui caimac gros şi persistent (nu mai mult de 3 clocote). Se pune cu linguriţa caimac în toate ceştile, se pun cîteva picături de apă rece în cafea pentru limpezire, apoi se toarnă cafeaua. Ceaşca nu se umple complet, doar cca. patru cincimi. Ceştile se pun pe farfurioare, se lasă cîteva minute pentru sedimentarea zaţului şi apoi se servesc de obicei alături de un pahar cu apă (minerală) rece. Contrastul dintre cafeaua fierbinte şi apa rece, pune în valoare gustul aromat al cafelei.

Notă: Este bine să utilizăm un ibric potrivit pentru porţiile necesare. Nu este indicat să folosim un ibric de 4 porţii doar pentru două.

- Cafea turcească la nisip:

este necesară o tavă de metal, dimensiuni aproximative lung. 30cm, lat. 20cm, înalţ. 15 cm. Procurăm o cantitate de nisip fin, îl cernem printr-o sită rară, apoi îl spălăm bine la jet de apă şi îl punem în tavă pînă la înălţimea de 10 cm. Înainte de utilizare nisipul îl punem la cuptor pentru o uscare totală.

În rest prepararea cafelei la nisip este identică cu cea de mai sus. Avantajul preparării la nisip îl constituie încalzirea apei din toate parţile, împiedicînd de-oxigenarea rapidă a apei, precum şi formarea unui caimac mai gros. În prezent la noi în ţară exista puţine locuri unde mai putem bea o cafea la nisip.

- Cafea Marghiloman:

Se spune că autorul preparării acestei cafele a fost un boier pe nume (Iancu?) Marghiloman , trăitor în România prin secolul 19. Fiind el odată, plecat la drum, la un popas a cerut servitorului să-i facă o cafea. Dar cum apa se terminase, acesta a făcut-o cu rom. Atît de mult i-a plăcut boierului, că s-a lăudat la toata lumea şi aşa a ajuns reţeta şi la noi. Pot să afirm doar, că atunci cînd prepar această cafea, la mine este mare aglomeraţie pe metrul patrat...

Cantitaţi: 10 gr. cafea, 8 gr. zahăr, 70 ml apă, 30 ml. rom Jamaica. Se pune în ibric mai întâi apa cu zahărul, cînd dă în clocot se adaugă romul şi cafeaua. Mai departe se respectă indicaţiile pentru cafeaua turcească

.

- Mazagran:

Se prepară o cafea la ibric, dar care se fierbe mai mult. Se strecoară de zaţ şi se lasă la răcit. Se serveşte rece de la frigider sau cu bucăţele de gheaţă. In vechime era servită în pahare înalte cu picior, fabricate special.

.

- Cafea vieneză - Kapuziner:

Se prepară o cafea turcească şi după ce se pune în ceşti se adaugă frişcă bătută şi se ornează cu ciocolată (amăruie) mocca rasă sau un praf de cacao.

- Cafea Pariziană:

Compoziţie: 8 gr. cafea, 8 gr. zahăr, 75 ml. apă, 1 linguriţă cu lichior de cacao, frişcă. Se prepară o cafea neagră (sau filtru) la care se adaugă o linguriţă de lichior de cacao şi se ornează cu frişcă

.

- Cafea Mokka:

Compoziţie: 300 ml. cafea fierbinte, 1 gălbenuş de ou crud, 50 gr. zahăr. Se bate gălbenuşul de ou cu zahărul pînă la omogenizare, apoi se pune pe un foc mic şi fără a înceta baterea se toarnă încet cafeaua fierbine. Dupa ce apare caimacul, se toarnă in ceşti.

Alte metode de preparare sunt cu ajutorul filtrelor sau a expresso-urilor, dar nu intru în amănunte întru-cît aparatele în cauză au instrucţiuni de utilizare.

O singură precizare, la prepararea cafelei cu aparatul expresso cu încălzire pe plită sau aragaz, umpleţi recipientul pentru cafea pînă sus, doar dacă vreţi să preparaţi o cafea în care să "stea linguriţa în picioare"...

Între cele două războaie mondiale,

cafeaua era ambalată în astfel de cutii metalice.