Rachiul de tescovină

   Sub denumirea de tescovină sunt cunoscute rămăşiţele de la prelucrarea fructelor  pentru obtinerea mustului, în cazul nostru, de la struguri. Tescovina mai este cunoscută şi sub numele de: prăştină, marc, pomace, dreve, trevere şi alte denumiri locale.

   Tescovina conţine în mare parte părţile solide ale strugurelui ca: pieliţe, sâmburi, resturi de pulpă şi ceva must.  In anumite cazuri chiar şi partea lemnoasă a ciorchinelui.   Cantitatea de tescovină obţinută variază în funcţie de soiul strugurilor şi sistemul de presare.

   Tescovina trebuie pusă la fermentare imediat după obţinerea ei. În caz contrar alcoolul din tescovină începe să se evapore şi apare fenomenul de oţeţire.

   Sunt cunoscute două sisteme de prelucrare: prin fermentare directă sau prin extragerea sucului şi fermentarea acestuia. Ambele fiind laborioase, se folosesc în sistemul industrial.

   Pentru producătorul casnic, se preferă fermentarea tescovinei în adaos cu apă caldă şi 1kg de zahăr/butoi.

Se amestecă bine conţinutul şi se pune la fermentat ca la orice rachiu.  >>>Vezi aici>>>

   Tescovina rezultată în urma presării ciorchinilor cu partea lemnoasă cu tot, va avea un gust ierbos, înţepător, astringent, care chiar prin învechire nu va dispare complet.

   Din acest motiv este de preferat ca strugurii pentru vin, să fie trecuţi la presare, numai după desciorchinare.

În cazul strugurilor roşii sau negri este absolut obligatoriu, conţinutul de tanin fiind ridicat.

   Învechirea (maturarea) rachiului de tescovină se face de obicei în butoaie din stejar. În lipsa acestora se pot folosi damigene din sticlă, în care putem introduce câte o crenguţă (14-15cm) de stejar curăţită de scoarţă, pentru culoare şi gust. Unii producători fac adaosuri cu miere de albine, mai ales de tei.  Timpul minim de maturare este de 6 luni.

Link-uri:

Prepararea rachiului de casă

Coniac de casă

Rachiul de drojdie