Greierele şi furnica - fabulă actualizată

Primăvara: Furnica sapă, face straturi, plantează  seminţele.

Trece greierele.

- Ce faci, greieraşule?

- Merg la o băută cu băieţii.

- Măi, măi! Să nu vii la iarnă să-mi ceri mâncare…

- Da, mda, bine...

Mai departe click şi citiţi aici:

Greierele si furnica - fabulă actualizată

Despre cozonac

      Cozonacul nostru cel de toate sărbătorile pascale. Fără aroma de cozonaci proaspeţi şi pufoşi, nu ne putem închipui un paşte, mai ales pentru copii. 

   Puţini ştiu că, cozonacul în forma şi reţeta cunoscuta de noi toţi, este invenţie românească.

   La inceputul secolului XVIII Anton-Maria del Chiaro, secretar al domnului Constantin Brâncoveanu, scria despre coşurile cu cozonaci gustoşi ce se aduceau la nunţi, făcuţi din nişeştea, lapte, zahăr şi gălbenuş de ou. 

   Cercetătoarea bulgară, etnologul Donka Sabotinova, spune ca acesta a ajuns în Bulgaria în jurul anului 1915, adus din România, de negustori în preajma sărbătorilor pascale, comercializat sub denumirea de kozunak. 

   Se pare că denumirea de cozonac  provine din limba greacă - ϰοσωνάϰι (kosonáki), în traducere - păpuşică.

   Moldovenii se laudă că ei fac cel mai bun cozonac... se poate să aibă dreptate!

   Cozonacul după reţeta tradiţională se prepară din: făină 000, lapte dulce, ouă, unt, zahăr, drojdie, coajă de lămâie rasă.  

Cozonacul se prepară simplu sau cu diverse umpluturi din: nuci, rahat, stafide, mac, susan, fructe confiate, etc.

   Din păcate lumea din lipsă de timp sau comoditate, apelează din ce în ce mai des la cozonacul industrial din comerţ, care nu mai are nimic din gustul, savoarea şi aspectul cozonacului tradiţional. 

   De Crăciunul anului 2015, s-au cumpărat din magazine 7,3 milioane de cozonaci!

   Din cercetările făcute de o echipă de experţi APC conduşi de prof. univ. dr. Costel Stanciu s-a constatat că cozonacul industrial nu mai respectă de loc reţeta tradiţională. În compoziţie s-au găsit: spărtură de soia, şrot de soia, făină de soia degresată, făină de orz, amidon din porumb, ouă praf, fibre de cartofi, praf de zer, oţet din vin , lapte praf, gluten din grâu, ulei de palmier, ulei de rapiţă, enzime, făină de porumb şi griş de grâu, conservanţi, coloranţi, agenţi de îngroşare, agenţi de umezire, emulsifianţi, corectori de aciditate, stabilizatori. S-au analizat 31 de produse în care s-au găsit 30 de aditivi, care prezintă risc de apariţie a unor afecţiuni medicale în cazul unui consum constant. (potrivit www.eva.ro).

   Eu am testat cozonaci de la trei firme. Compoziţia declarată pe eticheta de prezentare.

Un cozonac adevarat trebuie sa fie pufos, sa se topeasca in gura. Cel industrial este aspru.

Firma Grewe din Veştem Sibiu: Cozonac cu nucă - 375 gr

Compoziţie: făină albă 000, zahăr, nucă măcinată 20% (*), grăsimi vegetale şi animale, glucoză, ouă, sare iodată, lapte praf, arome.

(*) apreciere - maxim 13-15%.

Gust îndoielnic, uşor acid. Aluat sfărâmicios, felii sparte, deformate.

Aspect comercial nota 3.

Firma Eldi din Agrişteu Mureş: Cozonac cu nucă - 450gr:

Compoziţie: făină albă de grâu, apă potabilă, nucă 9,6%, zahăr, soia, amidon de porumb, făină de grâu pregelatinizat, vanilină, ouă, margarină, drojdie, zer praf, sare, arome, acid ascorbic.

Gust îndoielnic, aluat sfărâmicios,

Aspect comercial nota 4.

Firma Pan Mitea SRL din Dumbrăveni Sibiu:

Cozonac cu nucă - 450gr

Compoziţie: făină de grâu, drojdie, apă, sare iodată, lapte, ouă, zahăr, margarină, ulei, miez de nucă, arome de vanilie, rom, lămâie.

Gust destul de plăcut, aluat destul de fraged, se feliază uşor.

Aspect comercial 7.

Cozonacul de post, aspect comercial: 6.

Am considerat nota 10 pentru cozonacii prezentaţi în foto nr.1.

   

Marmeladă fără zahăr şi conservanţi

   Anul acesta (2016) am avut acces la mai multe soiuri de mere, tradiţionale româneşti. Astfel că am făcut marmeladă şi gem ceva mai mult. Am avut la dispoziţie mere din soiul Batul (Pătul), Reinette (Renete), Ionathan şi Parmen auriu.

   Am făcut combinaţii din mere cu pere de iarnă, mere cu gutui, numai mere sau mere cu mere din două soiuri.

   Mod de preparare:

   Fructele se curăţă de coajă şi alveola cu sâmburi, se taie în opt, se introduc într-o cratiţă în care am pus apă cu zeamă de lămâie sau sare de lamâie, pentru a nu se inchide la culoare.

Apoi le transferăm într-o cratiţă întinsă, mare, pentru fiert. Putem adăuga o jumătate de ceaşcă cu apă ca să nu se prinda de fundul vasului, pînă începe fierberea. După ce începe să fiarbă compoziţia, o amestecăm până fructele se moaie bine. Lăsăm să se răceasca puţin, apoi le mărunţim cu blenderul, pînă  devin o pastă fină. Punem la fiert şi adăugăm la fiecare kilogram de fructe zeama de la o lămâie. Când compoziţia devine consistentă dar nu tare, avem două soluţii, o transferăm în borcane de 400-800 gr, sau o fierbem mai mult pînă devine destul de tare şi formăm calupuri pătrate sau dreptunghiulare, pe care le învelim în celofan sau hârtie pentru copt şi punem la cămară. In acest ultim caz, marmelada se poate tăia cu cuţitul, dar la folosire va trebui înmuiata în apă.

   La compoziţia de mere cu pere nu se pune îndulcitor, deoarece este destul de dulce şi aşa. Dacă facem numai din mere, cînd compoziţia ajunge cam la jumătatea timpului de fierbere, gustăm şi dacă credem că vrem mai dulce putem adăuga 5-6 pastile de îndulcitor topite în apă. Merele Renet sunt mai acre.

Mere cu pere 2,5kg + 2,5 kg - fără îndulcitor.
Mere cu gutui 2,5kg + 2,5 kg - fără îndulcitor sau după gust 5-6 pastile îndulcitor.
Mere cu mere 5kg:  5-6 pastile de îndulcitor la 5 Kg de compoziţie.
Gutui: 5kg: 5-6 pastile îndulcitor, sau după gust.

Amestecul de fructe se face cam 50%-50%, pentru a se păstra gustul fiecărui fruct.

Eu fierb compoziţia în cuptorul de la aragaz, astfel că o amestec doar odată la 40-50 de minute şi nu mai stau cu nasul în aragaz aproape continuu să nu se prindă pe fundul cratiţei.

La final, trebuie să fac o precizare:
   
   In România se cam face confuzie între marmeladă şi gem.  

   Marmelada este un produs din fructe foarte bine măcinate, care în final are aspectul unei cărămizi, semi-tare. Cei mai în vârstă îşi mai amintesc de lădiţele de 5 Kg din lemn, cu marmeladă multifruct, care se găsea din belşug înainte de 1989. Numai fructe, fără conservanţi şi E-uri...

   Gemul este un produs din fructe, cu aspect mai moale, cu bucăţele de fruct ne-zdrobite,  care curge uşor de pe lingură.

   La marmeladă şi gem se poate adăuga zahăr sau alţi îndulcitori.

   Magiunul (sau alte denumiri - click şi vezi: "Magiun de prune" ) este făcut în special din prune, fără nici-un adaos de zahăr sau îndulcitori.

   Nu mai pomenesc de dulceaţă, care este ultra-dulce şi ultra-nesănătoasă, dar deosebit de gustoasă.

Din fructe se mai pot face jeleuri, peltele şi pistil, dar aceste produse au fost uitate de majoritatea populaţiei, iar prepararea lor destul de laborioasă.

#Marmelada #gem #magiun 

Zărgan la cuptor

   Zilele trecute am fost la pescărie şi am găsit un peşte pe care nu l-am mai văzut de ani de zile.

    Zărganul sau Ştiuca de mare (belone euxini) este un peşte care trăieşte în Marea Neagră pe lângă ţărm. ( se mai găseşte în marea Mediterană şi marea Baltică).

   Este un peşte fusiform, cu capul lung şi fălci alungite dotate cu dinţi mici foarte ascuţiţi.

   Are o carne foarte bună, plăcută la gust, dar este dotat şi cu o mulţime de oase...

   L-am curăţat de intestine, l-am spălat bine pe dinăuntru, i-am tăiat capul şi coada, apoi l-am tăiat în trei bucăţi, ca să pot folosi un vas mai mic.

   Am uns un vas cu ulei, am aşezat peştele, l-am sărat uşor, apoi piper măcinat. Peste el am pus câteva felii de lămâie fără coajă, o linguriţă cu măgheran, o lingură mare cu sos picant (vezi reţeta aici) un pahar (50 ml)  cu vin alb sec, 3-4 căţei de usturoi tocaţi mărunt şi 3-4 frunze de ceapă verde, tăiata cam de 1cm. 

   Am pus un capac pe vas şi l-am introdus în cuptorul încins unde l-am lăsat cam o oră şi jumătate.

   A ieşit o bunătate dacă nu luăm în seamă multitudinea de oase... 

L-am servit împreună cu un pahar cu vin sec Sauvignon Blanc, recolta 2010... 

  Dacă încercaţi şi voi, vă doresc poftă bună. 

   

Sarmale ardeleneşti

   Sarmale ardeleneşti: Acest preparat este interzis vegetarienilor, veganilor, răuveganilor şi altor mâncători de iarbă...  

   Nu voi încerca să laud sarmalele pentru-că  a făcut-o mult mai bine şi cu mai mult talent, Păstorel Teodoreanu. Click şi citiţi  aici "Odă sarmalei" 

Ingrediente:
1-2 verze murate bine, cam 2 Kg;
500 gr. carne de porc tocată; 
200 gr. costiţă de porc afumată;
200 gr. cârnaţi de porc, afumaţi;
100 gr. slănină de porc, afumată;
1 ceapă albă mijlocie;
2 linguri cu vârf de orez;
1-2 foi de dafin;
1 linguriţă rasă cu piper măcinat;
10 boabe de piper;
1/2 linguriţă rasă cu cimbru măcinat;
2-3 crenguţe cimbru uscat;
1 lingură cu bulion sau 2-3 cu suc de roşii;

Pentru sarmale este bună varza murată cu foi subţiri. Dacă varza este prea acră sau sărată, spălăm frunzele cu apă. Dacă avem frunze mici, atunci tăiem nervura de pe dosul frunzei dar fără să o găurim.

In Ardeal de regulă, sarmalele sunt mai mici ca dimensiune, astfel dacă avem foi mari, putem face câte două la o frunză. 

Ceapa o tăiem mărunt şi o călim în puţin ulei până devine transparentă.

Spălăm orezul în 5-6 ape.

Peste carnea tocată, adaugăm ceapa călită, orezul spălat, cimbrul şi piperul măcinat, o amestecăm bine, frământând-o cu mâinile. Putem adăuga 2-3 linguri cu apă pentru a face pasta mai fragedă.

Alegem frunzele de varză, cele mai frumoase şi subţiri, punem câte o lingură cu carne, având grijă să rămână la margini puţină frunză liberă.  Rulăm frunza în jurul tocăturii, iar capetele laterale le introducem în interiorul sarmalei, astfel că la fiert să nu se desfacă.

Varza rămasă, o tăiem fideluţă. 

Pentru fiert cea mai potrivită este o oală de pamânt special făcută pentru sarmale.

Dacă nu avem, folosim o oală smălţuită, de 4-5 L.

Pe fundul oalei, punem feliuţe de slănină afumată, astfel ca să acoperim tot fundul, apoi un strat de varză fideluţă, peste varză aşezăm cârnaţii afumaţi, tăiaţi cam de 6-7 cm lungime, apoi aşezăm sarmalele. Peste sarmale punem costiţa afumată tăiată felii, peste costiţă firele de cimbru şi restul de varză tăiată.

Pe lângă sarmale punem boabele de piper şi frunzele de dafin. Adaugăm apă cât să acopere varza, apă în care am diluat bulionul.

Punem la fiert, (eu o pun în cuptor) şi lăsăm câteva ore: 4-6 în funcţie de cât de tare este varza.

Oricum, cea mai bună metodă este să o gustăm din când în când şi mai complectăm din apă, daca a scăzut prea mult.

Pentru un gust cât mai bun, sarmalele se pun la rece şi sunt lăsate 2-3 zile la aşezat aromele.

Apoi le servim cu smântână şi mămăliguţă.

La sarmale merge un vin alb sec. 

Poftă bună!

Tăiţei cu varză

În pământ am rădăcina
Şi-un cotor mi-este tulpina.
Frunzele sunt numeroase
Albe, verzi, mari şi cărnoase.

Gustul meu este dulceag
Ca să mă mănânci cu drag,
Preparată sau murată
Proaspată sau în salată.
Eu sunt varza, acum ştii
Şi-am vitamine mii.

   Despre virtuţile dar şi beneficiile consumului de varză s-au scris cărţi întregi. De aceea nu voi mai pierde vremea cu descrieri si voi trece direct la Tăiţei cu varză...
   Un preparat simplu, ieftin şi mai ales foarte gustos. 
(Poate fi şi pe placul vegetarienilor  ).  
Necesită doar varză, tăiţei şi încă 3 ingrediente:
- Varză albă: 1 Kg.
- Tăiţei: 200 gr.
- Ulei: 4 linguri de supă.
- Piper o lingură rasă.
- Sare.

   Curăţăm varza de cotor şi nervurile groase, o taiem fideluţă, apoi o frecăm bine cu sare şi o lăsăm 3-4 ore, pentru a se muia.
   O stoarcem uşor şi o punem la călit într-o cratiţă cu ulei. Va fi gata cănd va scădea şi va căpăta o culoare galben-maronie. Adăugăm piperul şi tăiţeii fierţi în apă cu sare. După gust potrivim de sare.
   Dăm la cuptor pentru cca. 15 minute.

Este bună caldă sau rece. Cei pofticioşi pot adăuga o linguriţă cu smântână.

Varza se poate căli şi în untură, ( aşa cum se făcea în vechime) dar atunci este bună numai caldă.

Ceapă murată

   Am tot auzit de ceapa murată, dar recunosc, că nu am habar ce gust are. Din ce am citit, se pare că este bună...

   Aşa că m-am gândit să pun un borcan de probă, iar peste 4 săptămâni, voi afla şi gustul... 

Public reţeta pentru cei care vor să încerce.

Ingrediente:

- Ceapă roşie sau albă, de dimensiuni cât mai mici.

Cine are, arpagic, dimensiune mare. Nu dau cantitatea pentru-că am uitat să o cântăresc!...

- Oţet din vin, o parte,
- Apă, două părţi,
- O linguriţă sare,
- O lingură zahăr, sau 1-2 pastile de îndulcitor,
- 8-10 boabe de piper,
- 1-2 frunze de dafin.

   Cum ceapa se curăţă cam greu şi pentru a nu produce pierderi curăţind-o "en gros", am pus la foc o oală cu apă, când a clocotit, am tras-o deoparte şi am pus ceapa la opărit 2-3 minute.

Am scurs apa şi după ce ceapa s-a răcit am decojit-o foarte uşor, apoi am aşezat-o într-un borcan.

   Am pus la fiert apa, oţetul, sarea, zahărul, piperul şi foile de dafin. Am lăsat să clocotească 3-4 minute.

Am pus borcanul pe o bucată de gresie şi l-am umplut până sub gură, cu amestecul de ingrediente.

Am închis bine capacul, am aşezat borcanul în cuptorul de aragaz vre-o 20 de minute, apoi într-o pătură să se răceasca încet, cam 20-24 ore.

- Ce gust are?  Vom afla peste 4 săptămâni...   

   De Crăciun am desfăcut borcanul cu ceapă. 
Concluzia mea:

are gust bun, este foarte crocantă, poate fi servită în combinaţie cu alte murături, pe lângă diverse fripturi.

   

Supă de vinete cu sau fără perişoare

   O supă mai puţin obişnuită... Dar, şi cu vinete se poate face o supă cu un gust excelent.
Ingrediente:
2 vinete mari sau 3 mijlocii,
1 ceapă mijlocie
4-5 căţei de usturoi,
1 morcov mic,
1/2 gogoşar
200 gr. cârnat proaspăt.
piper,
sare,
cimbru.
ulei,

Preparare:
   Se curăţă vinetele de coajă, se taie felii de 2-2,5 cm grosime. Se trece fiecare felie printr-o soluţie de apă cu oţet sau lămâie (la 1 L apă, 2-3 linguri cu oţet sau suc de lămâie), pentru a se păstra culoarea albă.
   Aşezăm feliile de vânătă pe o farfurie, le sărăm bine şi apoi lăsăm 1-2 ore. După aceea le stoarcem de zeama maronie şi le tăiem cubuleţe.

Tăiem mărunt ceapa şi gogoşarul, radem morcovul pe răzătoarea mare.
Tăiem cârnatul în bucăţele de ~ 2-3 cm si formam mici perişoare.

   Într-o oală de 4 L, călim în ulei ceapa, morcovul şi gogoşarul, până ceapa devine translucidă.
   Turnăm  apă şi punem la fiert, până   ingredientele sunt aproape fierte, apoi adăugăm vinetele şi perişoarele. Fierbem totul. Spre sfârşitul fierberii, adăugăm usturoiul tocat, piperul boabe sau măcinat (după dorinţă), o linguriţă rasă cu cimbru măcinat, se drege de sare.

  Dupa fierbere, lăsăm supa cca 1/2 oră pentru a se aşeza aromele.
Se serveşte cu puţină smântână.

  Cine doreşte poate face supa şi fără carne. Şi aşa este foarte bună.

Vinete murate cu usturoi

   Un preparat pentru gusturi rafinate...
Se prepară ca murături pentru iarnă dar poate fi şi un aperitiv la o ţuica mică...  Au un gust foarte bun. 
Ingrediente: 
Vinete: 1,5 Kg
Gogoşari: 0,75 Kg.
Oţet de 9*: 250 mL
Apă: 500 mL 
Sare mare ne-iodată.
Zahăr: 3 linguri sau 5 pastile sucrazit.
Usturoi: 2 căpăţâni mărime medie
Foi de dafin: 4
Piper boabe: o linguriţă.
Cantitatea este suficientă pentru 4 borcane de 720 gr.

Preparare:
- Vinetele se spală şi se curăţă de coajă. Se taie în felii groase de 1,5-2 cm. Pentru a evita înnegrirea, se scufundă puţin în apă cu oţet (500 mL apă şi 1-2 linguri cu oţet).
- Aşezăm feliile de vinete într-o cratiţă emailată sau bol de plastic, le presărăm bine cu sare şi lasam pentru  1-2 ore.
- Pregătim marinata într-o oală de 2-3 L: Apa, oţetul, o linguriţă rasă de sare, zahărul, piperul şi foile de dafin. Gustăm marinata care trebuie să fie dulce-acrişoară.
- Tăiem gogoşarii feliuţe.
- Feliile de vinete le stoarcem uşor în mână pentru eliminarea lichidului maroniu care este cam amar.
- Punem marinata la foc, când clocoteşte opărim gogoşarii şi la urmă vinetele. Trebuie doar să se moaie, pentru a le putea aşeza în borcane.
- Tocăm mărunt usturoiul ca pentru mujdei.
- Aşezăm feliile de vinete, intercalate cu gogoşari, în fiecare borcan o frunză de dafin din marinată, boabe de piper şi presărăm usturoi tocat. Turnăm marinata fierbinte.

- Închidem bine borcanele cu capace, apoi le punem în cuptorul de la aragaz fierbinte, pentru 25-30 minute.
După ce s-au înfierbîntat bine, le aşezăm într-o pătură şi le lăsăm la răcit încet, cca 24 ore. Le dăm la cămară, unde este bine să fie întuneric.

Iar în final dacă v-a rămas vre-un borcan puteţi pune şi pisica...

  

Brânza de capră

      Brânza din lapte de capră, este superioară ca gust şi proprietăţi, faţă de cea de oaie sau vacă.
   Brânza de capră este foarte apreciată în ţări ca Franţa, Italia sau Grecia.
   În ultimii ani a început să fie căutată şi pe piaţa românească, mai ales ca brânză telemea, fiind mai scumpă decât telemeaua de vacă sau oaie.
   Se poate cumpăra la preţuri de 15-30 lei, mai proaspătă, sau 20-50 lei mai uscată, în funcţie de zonă şi de cupiditatea producătorului...
   Desigur există şi alte varietăţi de brânză dar la noi se produc mai rar.

   Una din marile minciuni propagate de unii producători, este aceea că laptele de capră nu ar avea colesterol. De fapt, 100 gr. brânză de capră, conţine 25mg colesterol.
Doar că, conţinutul de colesterol este mai redus decât la laptele de vacă sau oaie şi este un colesterol bun.
   Laptele de capră conţine 35% trigliceride cu lanţ mediu (laptele de vacă 17%), ceeace însemnă că produce energie fără a depune depozite de grăsime în corpul uman.
   Laptele de capră: 
- susţine producţia de hemoglobină fiind de ajutor în tratarea anemiei;
- este asemănător laptelui uman;
- este hipoalergic;
- este mai uşor digerabil deoarece conţine mai puţină lactoză;
- conţine o cantitate mai mare de acizi Omega-6: acid linoleic şi arachidonic.
- este bogat în calciu, fosfor, zinc, seleniu, potasiu, minerale care îmbunătăţesc sistemul imunitar şi previn bolile neuro-vegetative;
- mai conţine vitamina A, B6, B12, C, D şi E.
100 gr. brânză de capră proaspătă are 270 cal.,  semi-uscată 365 cal.,  uscată 450 cal.

   Desigur că în afară de telemea, există o multitudine de brânzeturi din lapte de capră, produse după metode  tradiţionale proprii sau zonale, de la cea proaspătă la aceea învechită 6-12 luni, cu densităţi şi gusturi diferite.
   Există o varietate în Franţa, produsă în regiunea Deux Sevres care este ţinută la învechit învelită în frunze de castan (comestibil), ce-i oferă un gust deosebit, de nucă.

Eu nu cumpăr brânză de capră de la marii producători multi-naţionali.
Există şansa ca respectiva brânză sa nu fi văzut vre-un gram de lapte de capră iar învechirea să fie făcută pe bază de E-uri...

Eu mănânc slănină!

   De-alungul timpului, tot felul de "savanţi" mari specialişti făcuţi la apelul de seară, ne învăţau că cutare aliment este benefic, cutare aliment este otravă, ori că apa este udă şi nu ne hidratează. 

   Primul atac asupa sănătăţii a venit din cauza crizei zahărului. Pe la începutul secolului trecut, consumul de zahăr scăzuse din cauza apetenţei pentru miere şi îndulcitori artificiali. Rapid, fabricanţii de zahăr au găsit diverşi "savanţi" care elogiau calităţile fenomenale ale zahărului, fără de care sănătatea ar avea de suferit... Copii, soldaţii, sportivii erau îndemnaţi să mănânce zahăr pentru fortifiere!...

   Apoi au descoperit că, consumul de vin mai ales cel roşu este dăunător cardiacilor. A venit şi vremea când grăsimile naturale erau considerate drept otrăvuri!

   În epoca comunistă citeam ziarul "Magazin" fiind printre puţinele unde nu apărea mutra lui ceauşescu. Am citit atunci că locuitorii din Burgundia (unde se produce celebrul vin roşu), nu au boli cardiace. M-am întrebat cum se împacă această ştire cu interdicţia impusă de medici cardiacilor, să nu bea nici măcar un strop de vin roşu.

   În fine acum, în epoca internetului, când informaţia nu mai poate fi ţinută sub obroc, aflăm că zahărul este cel mai toxic aliment, că grăsimile vegetale rafinate nu sunt nici pe departe sănătoase, că grăsimile animale nu sunt periculoase, că vinul roşu întăreşte inima, deci un păhăruţ seara la culcare este benefic. Şi aceasta în urma unor studii serioase.

   Desigur şi acum mai există "specialişti" în nutriţie care propovăduiesc tot felul de aberaţii alimentare. Îmi amintesc de un "mare specialist", care ne spunea că laptele ne-procesat este un aliment dăunător, dar dacă vom consuma iaurt de la Danone vom fi fericiţi!

   Dar să revenim la slănină...

In urma unor cercetări serioase aflăm că:

Slănina de porc este un aliment natural, fără E-uri sau alte chimicale. 

Slănina de porc conţine: retinol, tiamină, seleniu, niacină, fosfor, calciu, riboflavină, potasiu, acid arahidonic.

100 gr. slănină are 638 cal şi 6,3 gr. proteine.

Dacă este consumată în cantităţi moderate, este benefică organismului.

Datorită seleniului şi acidului arahidonic, întăreşte sistemul imunitar şi favorizează scăderea colesterolului.

Reglează funcţionarea inimii şi îmbunătăţeşte tonusul vascular.

   Deci dimineaţa la micul dejun putem  mânca o feliuţă de slănină, însoţită de ceapă sau 2-3 căţei de usturoi, roşii, castraveţi sau ardei.

Ce poate fi mai bun decât o bucăţică de slănină ţinută la sare patru săptămâni pentru frăgezire şi afumată la fum rece?

Secretul constă în alimentaţie echilibrată. 

Câte puţin, din toate...

Spată de oaie leat 1700 şi ceva...

   Mai mulţi cititori mi-au reproşat că nu public mai multe reţete "neaoşe" româneşti. 
   Încerc să le satisfac dorinţa cu o reţetă foarte veche (de prin cronici) de pe vremea lui Brâncoveanu Vodă...
   Dar mai întâi vreau să le prezint o masă boierească descrisă cu mult talent de romancierul Nicolae Filimon.

   "Masa era aşezată între două paturi şi împregiurată cu scaunele pe care erau să şază onorabilii oaspeţi... Pe masă erau rânduite o mulţime de farfurii cu mezelicuri de tot felul, marinată de stacoji, farfurioare mai mici cu icre proaspete de morun, licurini jupuiţi, sardele muiate în untdelemn de Mitilene, amestecat cu piper şi zeamă de lămâi de Messina, masline dulci de Tessalia, grămădite în forma piramidală, icre tari de chefal, smochine de Santorini, halva de Adrianopole ... Toate aceste mezelicuri erau aşezate după o regulă militară, având la fiecare distanţă de două palme câte o carafă cu vin galben de Drăgăşani, cu pelin roşu din viile mănăstirei Bistriţa şi cu vinuri orientale de diferite colori şi gusturi...  anason de Chios şi mastică de Corint... 
   Patru ţigănaşi curat îmbrăcaţi aduceau bucate la masă şi două ţigance tinere şi frumuşele erau însărcinate a turna prin pahare... După "mezelicuri" este adusă ciorba de ştiucă fiartă în zeamă de varză cu hrean, apoi două farfurii lunguieţe cu mihalţi şi păstrăvi rasol muiaţi în oţet şi untdelemn; aduseră mai multe vase de cositor pline cu iahnii, cu plachii, cu morun gătit în masline şi foi de dafin, cu crapi umpluţi cu stafide şi coconare..."

   Dar să vedem cum era preparată spata de oaie pe vremea lui Brâncoveanu Vodă:
"Să iai spata de oaie să o împănezi cu căţei (de usturoi n.n.), iar de nu-ţi va plăcea, o crestează numai.
Deci ia slănină, să o tai mărunt şi-ntr-ânsa să prăjăşti ceapă au mai bine în unt proaspăt; şi dupre ce o vei prăji, să o pui peste spată cu slănină au cu unt, cu ce o vei prăji.
Deci sa iai gutui o parte şi mere creţeşti altă parte, curate, şi le taie fălii, apoi jumătate să pui pe sub spată şi alta pe deasupra, puind sare, piper, stafide mărunte au din cele mari, vin cât să o acopere, apoi o fiarbe. Şi părându-ţi prea acră pune şi puţintică zeamă de carne au apă".

   Dar şi spată de viţel:
Să poate face şi friptă, împănată mărunt cu slănină, presărată pe deasupra cu sare şi sămânţă de molotru pisată subţire, învăluită într-un prapor uns cu unt proaspăt şi friptă în frigare, puindu-i un vas dedesupt, ca să să sprijinescă mustul şi grăsimea ce din ia se va scură. 
Şi aşa după ce se va frige bine pe di parte, să o pui în tipsie, puind-ui mustul şi grăsimea cea din ia care s-au scurs pe deasupra, storcând şi naramze au lămâi înlăuntru în must".

POFTĂ BUNĂ!


   

Sarmalele cele de toate sărbătorile...

Odă sarmalei

Vis înaripat al verzei ce-l avu cât a durat
somnul lung metamorfozic în butoiul de murat...
Potpuriu de porc şi vacă, simfonia tocăturii,
imn de laudă mâncării, înălţat în cerul gurii.

O cochetă care-şi scaldă trupu-n sos şi în smântână
şi se-nfăşoară în varză ca în văluri de cadână.
O abilă diplomată ce-a-ncheiat o strânsă ligă
c-o bărdacă de vin roşu şi-un ceaun de mămăligă.

Oponentă din principiu şi un straşnic adversar
pentru tot ce e dietă sau regim alimentar.
Un buchet de mirodenii, o frivolă parfumată
ce te-mbie cu mirosuri de slănină afumată.

Locatară principală, ţine-n spaţiu tolerate
perle de piper picante, boabe de orez umflate.
O prozaică-înnăscută, cum s-o prinzi în prozodie
că de când, de când e lumea, porcu' n-a citit o poezie.

Un aducător de sete, de bei vinul cu ocaua.
Iată-n câteva cuvinte cum s-ar defini sarmaua...
(Păstorel Teodoreanu)

.

Untul de casă

Acum câteva zile am cumpărat unt de la magazin, destul de scump, 40 lei/Kg. Am constatat că avea un foarte pregnant gust de margarină. Am încercat şi altul ceva mai galben (45 lei-kg) , dar cu nimic mai bun decât primul.

Aşa că m-am hotărât să-mi produc singur untul necesar.

Am cumpărat 1 Kg de smântână vrac, de cca 30% grăsime (mai grasă n-am găsit).

Cum se prepară untul:

Se pune smântâna la rece în frigider, tot acolo am introdus şi vasul de la mixer. Secretul fabricării rapide este temperatura care trebuie să fie cât mai joasă.

După ce s-au răcit bine, am pus axul pentru bătut frişca în vas (foto), am turnat smântâna rece şi am pus mixerul în funcţiune.

Întâi smântâna s-a tramnsformat în frişcă şi în scurt timp s-a transformat în unt, care s-a aşezat în jurul axului.

Am scos 410 grame de unt dintr-un kilogram de smântână. Zerul rezultat l-am transferat într-un pahar de plastic şi l-am pus la frigider. L-am folosit la dres ciorba.

În funcţie de grăsimea smântânii şi a temperaturii, prepararea poate dura între 4 şi 12 minute. 

Untul rezultat are o foarte frumoasă culoare galbenă, naturală şi un gust foarte bun.

A doua tranşă de unt am făcut-o cu smântână de la ţăran (greu de găsit), untul având un gust deosebit! Din 1 Kg smântână a ieşit 460 gr unt curat.

Untul produs din smântâna de la magazin (17 lei/kg) a costat 41 lei/Kg.

Cel produs din smântâna de la ţăran (25 lei/Kg) a costat 54 lei/Kg.

Nu încercaţi să faceţi unt din smântâna produsa de firmele:
UNICARM 
MONOR

pierdere de timp şi bani  !!!

P.S.

   Mai multi cititori s-au plâns că nu au reuşit să facă unt din smântâna cumpărată de la magazine.

Aceasta este dovada că ce se vinde sub denumirea de "smântână", nu este smântână ci un produs fals, probabil din componente vegetale.

   Şi eu am păţit aşa cu produsele unor firme.

Eu folosesc smântâna vrac, de la o singură firmă preţ 17,40 lei/kg. 
Produsele sub acest preţ s-au dovedit falsificate, indiferent de "brand"...
Singura soluţie este încercarea, cu cantităţi mici 2-300gr, până găsiţi un produs de calitate.

Cum să devii un blogger de succes

   Sunt convins că foarte mulţi din dvs care aţi văzut bloguri şi saituri pline de publicitate v-aţi gândit că este uşor să câştigi bani pe net.
   Zis şi făcut. A-ţi pus de un blog, aţi gândit, aţi muncit, au trecut luni chiar ani dar publicitate ioc, bani ioc.

   În cele ce urmează vă prezint o metodă simplă, chiar foarte simplă de aceea nu v-aţi gândit la ea... sau poate nu aţi aplicat sistemul potrivit sau poate nu faceţi parte din "sistem"...

Mai multe puteti citi ***AICI***

Bomba din muştar...

      Muştarul, unul din cele mai cunoscute şi folosite condimente. Nu putem concepe un mititel sau cremvurst fără muştar. Muştarul are proprietăţi benefice organismului nostru: ajută digestia, scade presiunea arterială, antiinflamator, ajută funcţiilor metabolice, deschide pofta de mâncare, scade colesterolul.
   Muştarul conţine: vitamina A, acid ascorbic, niacină, tocoferol, fier, sodiu şi potasiu.
   Ani buni (până prin 1992-93), s-a putut cumpăra muştarul adevărat, adică cel făcut din seminţe de muştar şi cîteva condimente adăugate. Curat, bun şi sănătos.

   Ei dar apoi au început să apară "beneficiile" importate din UE, adică toate adaosurile chimice numite E-uri, care au transformat nişte banale alimente în adevărate bombe cu ceas, care vor exploda în organismul nostru atunci când ne vom aştepta mai puţin, trimiţându-ne direct la cimitir!
   O ancheta recentă făcută de ANPC, a dezvăluit că majoritatea sortimentelor de muştar produse la noi în ţară, conţin până la 8 E-uri diferite, ceeace le transformă din aliment în otravă pentru organism. Şi conţinutul de boabe de muştar diferă foarte mult, de la fabricant la fabricant, variind între 10% si 30%. Dar există şi producători care nu suflă un cuvânt despre cantitatea de muştar folosită, existând bănuiala că ar conţine sub 5%.

   Produsul muştar poate conţine: muştar 1-30%, făină de grâu, sare iodată, oţet, ulei, zahăr, hrean şi usturoi.
La acestea se adaugă: E-95  acesulfat de potasiu, E-102 tartrazină, E-415 gumă xantan, E-211 benzoat de sodiu, E-202 sorbat de potasiu şi încă vre-o 3-4...
Astfel:
8 E-uri:  muştarul Orizont.
7 E-uri:  muştarul Papallito
6 E-uri:  muştar cu hrean "Univer"
3 E-uri:  muştar clasic Knorr, muştar de masă "La minut", muştar cu hrean "Maestro Giani", muştar iute "Olympia", muştar "Auchan", muştar "Profi" etc...
2 E-uri: muştar cu hrean "Kamis", muştar dulce "Cora", muştar dulce "Univer" muştar cu hrean "Mustardino", şi multe altele.
   Acestea sunt doar câteva exemple, dvs puteţi să descoperiţi multe altele citind etichetele de pe produs.
   La polul opus adică fără E-uri s-a găsit un singur sortiment de muştar produs de o firma din Tecuci.

   Pentru cei interesaţi pentru sănătatea lor şi a familiei vă prezint mai jos câteva reţete pentru prepararea  muştarului de casă. Veţi rămâne uimiţi de simplitatea preparării şi de gustul excelent obţinut.

   Reţeta I: (picant)
65 gr seminţe de mustar
100 ml oţet din vin de 9*

2 linguri cu usturoi tocat foarte fin
2 linguri cu hrean ras foarte mărunt
1 vârf de linguriţă boia iute sau chilli
1 vârf de linguriţă turmeric (opţional)
1/4 - 1/3 linguriţă sare de mare
1/2 tabletă sucrazit sau 1/2 linguriţă miere sau zahăr.

Preparare: Punem seminţele în oţet şi le lăsăm cca 24 de ore, până se absoarbe tot oţetul.
Cu ajutorul unui blender măcinam totul cât mai fin, adăugăm şi restul ingredientelor, le amestecăm foarte bine.
Aşezăm produsul în borcane de 370-420 ml sterilizate, închidem ermetic şi le punem în frigider pentru 7-8 zile, perioada în care se va echilibra şi matura gustul muştarului.
Perioada de garanţie:
3-4 luni închis ermetic şi păstrat la temeperaturi joase şi la întuneric.
3-4 săptămâni după deschiderea capacului.
Pentru păstrare îndelungată, punem amestecul într-o cratiţă şi încălzim până la punctul de fierbere. Atenţie la compoziţie să nu fie prea densă. Dacă este prea tare putem adăuga puţin oţet.  Apoi introducem amestecul în borcane, le închidem ermetic şi le ţinem cca 20 minute în cuptorul de la aragaz. Atenţie să nu fiarbă. După aceea le aşezăm într-o pătură şi lăsăm la răcit treptat cam 24 ore.
Termenul de garanţie va fi de 12-14 luni.

   Reţeta II:
120 gr seminţe de muştar
100 ml oţet de mere
100 ml apă fiartă şi răcită

2 linguri cu praf de cimbru
1 vârf linguriţă boia iute sau chilli
1/3 - 1/2 linguriţă cu sare de mare
1 tabletă sucrazit sau 2/3 linguriţă cu miere sau zahăr.

Metoda de preparare ca la reţeta 1.

   Reţeta III:
60 gr seminţe de muştar
100 ml oţet din vin de 9*

1 lingură rasă cu amidon
1/3 linguriţă sare de mare
1 vârf de linguriţă boia iute sau chilli
1 linguriţă cu usturoi tocat foarte mărunt.
1/2 tabletă sucrazit sau 1/2 linguriţă cu miere sau zahăr.

Metoda de preparare ca la reţeta I.

   Reţeta IV - Muştar Bavarez:
60 gr seminţe de muştar
50 ml bere neagră
50 ml oţet din vin 9*

1/4 linguriţă sare de mare
1/2 tabletă sucrazit, sau 1/2 linguriţă cu miere sau zahăr.

Metoda de preparare ca la reţeta I.


Notă:
Cantităţile sunt orientative. În funcţie de gust, ele pot varia în anumite limite. 
De asemenea se pot adăuga şi alte condimente ca: tarhon, cimbru, măghiran, sau numai o parte din acestea, obţinând arome diferite.
Ca potenţiator de aromă putem folosi 1/4 - 1/3 linguriţă cu ghimbir.

   

Roşiile modificate genetic - aliment sau otravă?

   Un fapt îngrijorător se observă în ultima perioadă în pieţele agro-alimentare ţărăneşti. Înmulţirea micilor producători care vând roşii (dar şi vinete, ardei) modificate genetic.

   Acest lucru se observă în special la producătorii din sudul ţării. Astfel "renumiţii producători de Corabia", de vre-o 2-3 ani nu mai cultivă decât roşii modificate genetic din sămânţă de provenienţă olandeză.

   Pe saiturile de pe internet, se găsesc articole bine documentate care pun sub semnul întrebării calităţile clamate pentru legumele şi fructele modificate genetic. 

Cercetători cinstiţi (ne-afiliaţi unor mari firme) au constatat apariţia cancerului dar şi a altor boli la şoarecii hrăniţi cu legume modificate genetic.

   Sunt convins că efectele sunt identice şi la om! 

   În mod suspect  în ultima perioadă au apărut o serie de articole laudative la adresa legumelor şi fructelor modificate genetic, ceeace mă duce cu gândul la o campanie bine plătită de firmele care vând seminţe modificate genetic.

   Pe câteva saituri străine de câţi-va ani, au fost dezvăluite metodele necinstite utilizate de firme precum Monsanto, pentru publicitatea produselor lor, OMG. 

In paranteză fie spus, firma americană Monsanto este producătorul "Agentului Orange", cu ajutorul căruia, armata americană a defoliat peste jumătate din pădurile şi câmpurile cultivate din Vietnam în anii '60-'70. 

   

   În fotografie se arată clar diferenţa dintre roşiile modificate genetic şi cele normale (Terence Heaven's).

   

 Iată şi roşiile producătorilor din jurul oraşului Corabia, provenite din seminţe olandeze modificate genetic.

   Toate roşiile care au în partea inferioară (sub codiţă) o excrescenţă ca în fotografie, sunt modificate genetic şi potenţial periculoare, mai ales pentru copii.

   Putem depista şi alte soiuri de roşii modificate genetic, dacă le tăiem în două, vom observa că în partea dinspre mijlocul roşiei şi pulpa exterioară, se găsesc foarte puţine seminţe şi o zeamă slab gelatinoasă.

   La roşia naturală, acel spaţiu este plin cu seminţe şi are o consistenţă puternic gelatinoasă.

   Roşiile modificate genetic sunt foarte tari la pipăit iar gustul este doar apropiat de cel al roşiei naturale.

   La cumpărare dacă vedem că toate roşiile au cam aceiaşi dimensiune şi mărime peste medie, fără încreţituri sau pete, este sigur că sunt  modificate genetic, iar cele foarte mari şi rotunde, sunt şi pline cu hormoni chimici de creştere.

   Dacă o roşie rezistă în frigider mai mult de 5-6 zile fără să se moaie, însemnă că nu este soi natural.

   Au apărut şi vinetele modificate genetic!

   Merele importate din Polonia, toate provin din hibrizi OMG!

Iată şi câteva roşii naturale, soi românesc.

Roşii naturale, soi românesc, cultivate într-o comună din jud. Sibiu

     Pentru cei interesati, puteti vedea o serie de fotografii cu rosii naturale, cultivate bio:

CLICK AICI

Ce este un OMG (Organism Modificat Genetic) ?

   O plantă de cultură, o bacterie din sol sau animal din crescătorii, cărora li s-a modificat ADN-ul prin înserarea unui ADN provenit de la alt organism.

   Se urmăreste ca noua plantă, sa producă pesticide şi insecticide care să le protejeze împotriva atacurilor unor microorganisme sau insecte, să suporte anumite ierbicide care să nu afecteze planta OMG.

   Introducerea unei gene noi în ADN-ul plantei poate determina modificarea toxicităţii acesteia. Anumite plante OMG pot deveni insecticide, care atacă sistemul digestiv al insectelor. Aceasta poate avea efecte mortale asupra albinelor.

   Există posibilitatea încrucişării între plante, (inclusiv buruieni) care să ducă la apariţia unor soiuri extrem de rezistente la ierbicide.

   Există posibilitatea ca plantele OMG să producă alergii asupra unor orgnisme umane mai sensibile. Prin modificarera toxicităţii plantei, aceasta poate produce rezisteţă la antibiotice, tratamentele ne mai având efect.

   Toleranţa plantelor OMG la erbicid, are ca efect acumularea de erbicid care în momentul ingerării plantelor, poate avea efecte periculoase sănătăţii oamenilor.

   Polenul plantelor modificate genetic poate dăuna direct asupra unor insecte folositoare (albina).

   Plantele OMG pot produce pe termen lung efecte asupra tractului digestiv şi la nivelul întregului organism uman.

- Pledoarie pentru produse româneşti

Stimaţi cititori,

Acest articol a fost postat prima dată în urmă cu cca 4 ani. Având în vedere actualitatea lui, am hotarât să-l re-public pe prima pagină.

   Mulţi dintre dvs. vă întrebaţi dece pledez pentru consumul de produse româneşti, în special în ceeace priveşte alimentele, cu accent pe legume şi fructe.

Răspunsul este destul de simplu, dar ce doresc, este să vă şi conving de utilitatea acestui lucru.

   Mă voi referi în primul rând la legumele şi fructele din import. După cum mulţi dintre dvs. stiţi, acestea sunt produse în culturi intensive, unde se utilizează exclusiv îngrăşăminte chimice, şi agenţi de creştere în cantităţi mari, pentru a obţine o producţie ridicată. Multe din acestea sunt produse exclusiv în sere şi solarii acoperite permanent, care nici pe timp de vară nu văd lumina directă a soarelui.  Se utilizează seminţe de la plante modificate genetic (OMG), pentru a obţine o recoltă sporită.

   După recoltare, toate fructele şi legumele sunt tratate chimic şi iradiate, pentru a avea o durată de păstrare cît mai lungă, ajungând în unele cazuri, până la un an vechime!

   Cred că nu trebuie să vă mai explic dece toate aceste fructe sau legume nu mai au gustul natural cu care ne-am obişnuit noi, de o viaţă. La fel, din punct de vedere al conţinutului de vitamine şi minerale, care pot scădea pîna la 10% sau chiar mai puţin!

  

   Ţăranii şi micii fermieri, utilizează puţine îngrăşăminte chimice, deoarece acestea sunt foarte scumpe, preferând îngrăşămintele organice produse în gospodăria proprie. Este adevărat că producţia este mai mică, legumele şi fructele nu au aspectul celor de import, dar putem fi siguri că nu mâncăm chimicale.

   Mai există încă un aspect pe care nu trebuie să-l neglijăm.

   Cumpărând produse româneşti, banii se duc la producătorii noştri, care plătesc taxe şi impozite în România, profitul obţinut fiind cheltuit tot în România, astfel că banii se întorc la noi, prin salarii şi pensii!

   Cumpărând produse din import, tot profitul obţinut de producător pleacă în ţara de origine, iar profitul obţinut de comerciant, este trimis în ţara de origine a comerciantului. Toate super-market-urile sunt proprietate străină!

Super-marketurile fiind criticate că vând aproape în totalitate produse din import, mai nou aplică o găselniţă ingenioasă. Au infiinţat aşa zise ferme agricole, care lucrează mai mult pe hârtie, dar prin intermediul lor se importă produse agro-alimentare, se schimbă doar etichetele şi sunt catalogate ca produse româneşti, livrate în super-market! La fel procedează şi unii importatori!...

   Cumpărând de la piaţa ţărănească, avem avantajul alegerii, dar şi cel al negocierii.

Este bine să ocoliţi aşa zişi "producători" ţigani, care de altfel nu sunt decât comercianţi, ei ne-producând nimic. Cumpără ieftin de la ţăran şi vinde scump la cumpărător. Nici-odată marfa acestora nu excelează prin prospeţime.

La care se adaugă şi mărfurile din import, prezentate ca fiind româneşti!

O invenţie nu tocmai recentă practicată în pieţele agro-alimentare, este aprovizionarea unor ţărani producători, cu marfă de import de la en-grosişti şi vândută  ca produs autohton de grădină!...

In special usturoi, ceapa uscată, ardei gras.

Aşa că mare atenţie.

Dar...

Cumpăraţi şi mâncaţi fructe şi legume produse în România!

Sănătatea dvs şi a copiilor dvs, este preţioasă.

Ajutaţi producătorii români să vândă popriile produse!

Ei plătesc taxe şi impozite în România, pentru bugetul de stat de unde primiţi dvs. salarii şi pensii!

Participaţi astfel la construcţia priopriei bunăstări!

Altfel banii dvs. vor ajunge în buzunarele olandezilor, turcilor, grecilor sau spaniolilor şi veţi contribui la bunăstarea occidentalilor    şi sărăcirea continua a poporului român!!!

Atrag atenţia şi asupra unui fapt extrem de grav ce se acutizează pe zi de trece. Mafia ţigănească (sprijinită de anumite persoane sus-puse)  pune stăpânire pe pieţele agro-alimentare care sunt destinate de fapt producătorilor individuali.

"Marele" ministru al agriculturii, pecistul Constantin (omul lui Dan Voiculescu), a promis în 2012, infiinţarea şi distribuirea certificatelor de producător, care ar fi dus la promovarea acestor producători şi restrângerea jafului mafiot din pieţe. In anul 2013 apelând la o scuză puerilă,  a justificat ne-onorarea angajamentului (cică n-ar fi fost bani pentru tipărirea certificatelor!), pentru ca în 2014 problema să fie îngropată definitiv.