"Într-o lume toxică, a mânca sănătos este un act de responsabilitate"





  


In luna Noiembrie 2023 la Gala Premiilor ,,Clubului Amiralilor", Ediția a XVI-a, juriul a hotărât să acorde Premiul și Trofeul "Comandor Eugeniu Botez", autorului romanului "Aventurile vedetei NMS Vulturul".

Prima și singura carte dedicată marinarilor români care au luptat pentru reîntregirea țării.

Aventurile vedetei ”NMS Vulturul” – Vasile V. Giurgiu.

– Editura Letras, 2023,

Aventurile unui marinar român și a navei sale din Marina Regală Română în perioada premergătoare și în timpul celui de al II-lea Război Mondial.

Poveste bazată pe fapte istorice reale.

Vasile J. elev de liceu, iubea cărțile de călătorii și visa să străbată lumea de la un cap la altul, în ciuda faptului că tatăl sau dorea să facă din el un violonist de renume.

Împreună cu un prieten construiește o barcă, cu care după terminarea liceului vor călători pe râul Olt și apoi pe Dunăre până la Marea Neagră. Pe parcurs rămâne singur, ajunge la Constanța, se angajează ca marinar apoi absolvă Școală de Marină și devine ofițer în Marina Regală Română.

Este trimis la practică în Anglia unde în urma unor întâmplări este decorat de Regele George al VI-lea.

Este repartizat la Flotila Dunării de Jos și după câteva peripeții primește comanda unei nave ponton care se va dovedi de fapt a fi o vedetă rapidă de patrulare, ultramodernă.

Apoi este numit Comandantul unui Grup de Cercetare și Acțiune nou înființat și împreună cu nava Vulturul își vor stabili baza în localitatea Sf. Gheorghe lângă malul mării. De aici va participa la mai multe acțiuni secrete, iar după începerea războiului va lua parte activă la acesta îndeplinind multe misiuni pe teritoriul inamic.

Împreună cu nava sa are un palmares bogat de misiuni în urma cărora nave și avioane inamice sunt capturate sau distruse. Va conduce misiuni de tip comando pe teritoriul inamic. În urma acestor acțiuni, comandamentul Flotei Sovietice pune un premiu pentru capturarea sau scufundarea navei “NMS Vulturul”.

După actul de la 23 August 1944, nava Vulturul este scufundată de echipaj în apropierea coastelor Turciei unde vor primi azil, apoi oamenii se vor împrăștia în lumea largă.

Carte broșată.

800 pagini.

Preț sponsorizat 49 lei.

Pentru comanda on-line aici:

https://letras.ro/.../aventurile-vedetei-nms-vulturul.../












Blogul este în construcţie...



Stimati cititori,
Acesta este un blog.
Acest blog nu este un forum pentru discuţii libere!
Nu vor fi publicate:
- comentariile irelevante; 
- comentariile celor care nu au citit cu atenţie materialul respectiv; 
- comentariile păreriştilor; 
- comentariile care conţin date sau sfaturi incerte, sau care nu pot fi verificate din surse de încredere;


Rog cititorii blogului ca înainte de a face un comentariu, să citească cu atenţie materialul. Am observat că mulţi pun întrebări la care răspunsul se găseşte chiar în articolul respectiv.
Mulţumesc!


Citiţi şi rubrica: Produse mizerabile <<<*aici*>>>
Cafea AMAROY falsificată
Peşte Pangasius lipsă la gramaj dar şi cu viermi !!!


O persoană din Chişinău a căutat pe google:
"tehnologia mujdeiului"...

Mi-a plăcut...

Vă recomand:  (click pe titlu)

***MERE ÎN HALAT***

***Ciorba ardeleneasca de salata***

Luna Septembrie - luna magiunului de prune - click:
***Magiun de prune***

A venit sezonul pentru piftii şi răcituri:

Click aici:  ***Piftii şi răcituri***






Ridichi murate

 

   Prima dată am auzit de ridichi murate din literatura japoneză și eram foarte curios ce gust au. Așa că m-am hotărât să le încerc și eu, fără să am habar de rețea originară. Prima experiență m-a convins să continui.
De mai multă vreme obișnuiesc să mănânc ridichi murate, în special iarna dar și în restul timpului. Sunt foarte bune la gust.
Le fac foarte simplu. Tai ridichile în feliuțe subțiri, le sărez, le pun într-un castronel, adaug apă peste ele cât să le cuprindă pe toate, iar peste 24 de ore sunt bune de mâncat. Dacă vi se par prea sărate, se spală cu apă rece înainte de servire.

Acum două zile am primit de la prietenul meu Misao Miyagi (JR6BU) din Okinawa o rețetă clasică japoneză pentru ridichi murate.
Un singur ingredient mi-a dat ceva bătaie de cap, pentru-că nu știam ce este. Denumirea japoneză nu-mi spunea nimic. După ce am săpat bine pe internet am aflat că este vorba de banalul oțet de mere.

Ingrediente:
Ridichi 5-6 buc. 
(Pot fi albe sau roșii. Cele roșii dau o culoare deosebită preparatului).
Oțet de mere 40%, apă 60%.
2 boabe de piper negru.
5-6 fire de alge marine.
O jumătate de linguriță cu zahăr sau 1 pastilă de sweetener.

Ridichile se prepară ca la rețeta mea, după 24 de ore se spală cu apă rece, se toarnă deasupra ingredientele de mai sus fierte și răcite și se dă la frigider. După alte 24 de ore sunt bune de mâncat.

Cum azi le-am preparat prima oară după rețeta japoneză, sunt foarte curios ce gust vor avea.

Le-am gustat: 👍  

Supă cremă "Saint Germain" ca la Mediaș.

 

Ingrediente pentru 4 persoane:
250 gr. mazăre uscată
400 gr. piept de porc afumat
2 buc. praz (numai partea albă)
2 cepe albe mijlocii
1 morcov mijlociu
2-3 căței de usturoi
Sare
Piper măcinat
2-3 linguri mari cu smântână
1,5 L supă clară de pui sau legume
Câteva frunzulițe de pătrunjel și puțină boia dulce pentru ornat.

Preparare:
Se înmoaie mazărea uscată în apă rece timp de 3-4 ore.
Se taie morcovul, prazul și ceapa în felii mici.
Scurgeți de apă mazărea înmuiată, puneți-o într-o cratiță, adăugați supa clară. (În lipsă merge și numai apă). Puneți la fiert la foc mare. Dacă face spumă, îndepărtați-o. 
Adăugați prazul, ceapa, morcovul și pieptul afumat tăiat în câteva bucăți.
Fierbeți la foc mic, cam o oră.
După ce toate ingredientele s-au fiert, scoateți pieptul afumat și puneți-l pe o farfurie.
Pasați cu blenderul sau mixerul mazărea și restul legumelor. 
Introduceți într-o oală legumele pasate, adăugați pieptul afumat tăiat în bucățele mici, potriviți de sare și piper, apoi fierbeți încă câteva minute. Dacă supa vi se pare prea groasă mai adăugați apă. La sfârșit adăugați smântâna.
Supa din oala acoperită cu un capac se lasă la odihnit 30 de minute pentru așezarea aromelor, apoi se servește cu crutoane de pâine.

Poftă bună!

Supă cremă de usturoi

 

  O supă gustoasă și hrănitoare...

Ingrediente:
2-3 căpăţâni de usturoi  întregi,
2 cartofi mijlocii,
1 ceapă albă mijlocie,
1 felie de ţelină 3 cm grosime,
2 felii de pâine
2 linguri smântână
1-2  foi de dafin,
sare, piper, după gust,
1-2  linguri cu ulei

Curăţăm cartofii, ceapa şi ţelina, le tăiem cubulețe şi le punem la fiert în 1-1,5 litri de apă în care am pus un praf de sare.
Cele două felii de pâine le prăjim până devin gălbui în 1-2 linguri cu ulei și le frecăm bine cu usturoi. Apoi le facem crutoane, tăindu-le în bucățele mici de circa 1-2 cm.

Usturoiul rămas îl adăugăm la legumele din supă. După fierbere strecurăm legumele iar supa o punem deoparte.
Pasăm toate legumele fierte cu un blender sau mixer apoi adăugăm din supa în care au fiert până ajungem la consistenţa dorită. Adăugăm smântâna, potrivim gustul de sare şi piper.

Servim fierbinte cu crutoanele preparate.  Se poate orna cu pătrunjel tocat mărunt.



SUPĂ-CREMĂ DE LINTE ROŞIE

 

     Este o supă gustoasă și sățioasă.
Ingrediente:
100 g de linte roșie uscată
1 morcov
1 ceapă
1 felie de ţelină mare
1 rădăcină de pătrunjel (opţional)
1 ardei gras roșu
4 căţei de usturoi
O foaie de dafin (opţional)
2 linguri de ulei de măsline
zeamă de la 1/2 de lămâie
pătrunjel verde sau o fruzuliță de țelinăsare şi piper după gust.

Spălăm, curăţăm, tăiem legumele bucăţi şi le punem la fiert la un loc cu lintea, în cca. 2,5-3 litri de apă cu puţină sare.
După ce toate legumele sunt fierte, scurgem apa în care au fiert.
Adăugăm cei 4 căţei de usturoi şi cu un blender pasăm foarte bine legumele până obţinem o cremă fină pe care o subţiem atât cât ne place cu supă în care au fiert legumele.
Adăugăm puţin ulei de măsline şi zeamă de lămâie și asezonăm cu sare şi piper după gust.
Presărăm cu pătrunjel tocat sau puțină frunză de țelină. Se servește cu crutoane de pâine.
Dacă avem, putem stropi deasupra cu puțin ulei de dovleac pentru gust și aspect.


Compot de gutui

 


În plină iarnă am găsit gutui... Desigur de import. M-am gândit să fac un compot. 
Din două gutui am obținut trei borcane cu compot.

Compoziție:

2 gutui 
125-150 gr. zahăr (eu am pus 20 pastile sweetener sau 10 sucrazit)
1 baton de scorțișoară
5 cuișoare
Sucul de la o jumătate de lămâie
Apă

Se curață gutuile de coajă și de căsuța cu semințe, se taie în bucățele nu prea mari. Se pun bucățelele într-un castron cu apă cu lămâie sau sare de lămâie, pentru a nu se oxida.
Apoi punem cantități egale de gutui în trei borcane de 680 ml, turnăm apă în fiecare borcan până sus la gură. Golim apa din borcane într-o cratiță, adăugăm ingredientele și fierbem 6-7 minute.
Turnăm zeama fierbinte peste gutuile din borcane, introducem și 
scorțișoara și cuișoarele, apoi închidem ermetic cu capace. Lăsăm liber 1-2 cm sub gura borcanului. 
Le punem într-o tavă și le dăm la cuptorul de la aragazul încălzit în prealabil, pentru 25-30 minute. Le scoatem, le așezăm într-o pătură și lăsăm la răcit pentru 24 de ore.

Temen de garanție 3 ani.

P.S. Gustul gutuilor românești este cu zece clase peste cele de import...


Aventurile vedetei "NMS Vulturul"


Povestea navei "NMS Vulturul" şi a echipajului său în timpul celui de al II-lea război mondial.





 Despre albine şi nu numai…


“Poţi strânge în mână o albină până când o striveşti. Dar nu înainte de a te fi înţepat. Puţin lucru, poţi spune. Da, puţin… dar dacă nu te-ar fi înţepat, de multă vreme albinele ar fi dispărut.”


Cititi tot articolul aici:

https://romania-azi-srl.blogspot.com


Gazpacho andaluz – varianta mea


Gazpacho este o supă răcoritoare de vară, de provenienţă spaniolă mai precis din regiunea Andaluzia. Datorită turismului aceasta a ajuns renumită cam prin toată Europa. Reţetele diferă câte puţin în funcţie de regiune. Singurul ingredient care nu lipseşte din nici-o variantă este roşia.


Compoziţie:
1 Kg. roşii bine coapte (eu le prefer pe cele mai zemoase),
1 sau 2 gogoşari (ardei) mari, culoare roşie cu pulpa groasă,
1 castravete (~150 gr.),
1 ceapă roşie (~100 gr.),
4-5 căţei de usturoi (românesc),
2-3 rondele (2mm) ardei iute,
1 felie de pâine neagră, muiată în apă,
1 vârf de linguriţă cu piper,
1 linguriță cu vârf cu mărar tocat mărunt.
3 linguri cu ulei de măsline (poate fi Pomace),
1 linguriţă cu oţet de mere sau suc de lămâie (după gust),
1 linguriţă cu sare.

Pentru ornament:
2-3 frunzişoare de ţelină,
1 lingură cu ulei negru de dovleac.

Preparare:
Roşiile se crestează uşor în 2-3 locuri, apoi se opăresc repede. După aceasta, se curăţă de pieliţă. Castravetele se curăţă de coaja verde. Gogoşarul se curăţă de seminţe. Legumele şi felia de pâine se taie bucăţi, se pun în blender, se adauga şi celelalte ingrediente şi se transfortmă într-o pastă fluidă. Dacă este prea groasă se pot adăuga câteva linguri cu apă.
Supa se pune într-un castron de ceramică sau sticlă, se ornează cu frunzuliţele de ţelină şi se stropeşte cu puţin ulei negru de dovleac, pentru un gust mai deosebit.
Se dă la frigider pentru 2-3 ore.
Se serveşte cât mai rece.

Poftă bună.



CAFRINCO


   Era pe la începutul anilor '60. Într-un oraş din România, era o cofetărie cu numele de Mocca la doi paşi (reali) de alta numită Macul Roşu. Cum această vecinătate nu le făcea bine niciuneia, s-a luat hotărârea ca Mocca să fie transformată în cafenea. Era prima deschisă în oraş. A avut un succes extraordinar. Era plină permanent. Clienţii, avocaţi, scriitori, ziarişti, actori, etc., în general lume bună. (Inclusiv câte un urechist cu ochi albaştri de la secu'). Mai târziu pe la sfârşitul anilor '70 ca tot ce este bun, s-a stricat. Au proliferat derbedeii, infractorii, curvele şi tot felul de lume slabă. 
   Dar povestea noastră este de prin anii '60. Erau patru tineri prieteni. Un contabil şef, un ziarist, un  tehnician meteorolog şi unul din radiocomunicaţii. Se întâlneau de câteva ori pe săptămână la Caffè Mocca la un filtru mic din cafea atunci măcinată, o frişcă mică (aceea adevarată din lapte) şi un coniac mic (Zarea 3 stele produs după reţeta originală). Totul costa 5 Lei din care 20 de bani bacşiş...
   Într-o zi fiind sătui de veşnica ceaşcă de cafea cu frişcă, le-a venit o idee. Un amestec care sperau ei să mai schimbe gustul meniului... Cafeneaua dispunea de nişte pahare înalte de cca 300 mL, care iniţial erau destinate unor sucuri de fructe preparate pe loc. Cum aparatul respectiv s-a stricat, paharele stăteau degeaba pe un raft. Aşa că au cerut patru pahare goale în care au pus: o ceaşcă cu cafea filtru rece (150 mL), un coniac (50 mL), o îngheţată de vanilie (din aceea făcută cu ouă şi lapte nu din prafuri) şi o frişcă mică (50 mL, din lapte nu din vegetale ca acum...) ingrediente pe care le-au amestecat bine. Au cumpărat şi patru paie (de orez,  din plastic încă nu apăruseră) şi au trecut la degustare. 
   Au fost atât de încântaţi de gust şi aromă încât au repetat experienţa de multe ori în zilele şi lunile următoare. I-au dat şi un  nume format din primele două litere ale ingredientelor: CAFRINCO. Cum şi alţi clienţi au văzut "produsul" au învăţat şi ei să-l prepare, asta până când după vre-o 4 ani  le-a venit  ideea şi celor din conducerea cafenelei, dar rezultatul a fost net inferior. (Comerţul socialist... mde... nu că ăsta de acum ar fi mai breaz...).

   Am regăsit reţeta într-un vechi carneţel şi în amintirea celor patru prieteni (doi trecuţi la cele veşnice, unul dispărut în lumea largă şi unul încă pe pământul României) v-am prezentat-o şi dvs.
Dacă aveţi curiozitatea şi curajul s-o încercaţi, Poftă bună!

Notă: În acea vreme nu se ştia nimic despre existenţa Cafe Frappe-ului, apărut cu mulţi ani mai târziu.



Călătorie virtuală pe Dunărea Românească.







   În anul 2010 am făcut ultima croazieră pe Dunăre la bordul unei mici ambarcaţiuni. Atunci pe Dunărea românească nu existau nici-un fel de amenajări pentru navigaţia turistică. Am fost curios dacă după zece ani s-a schimbat ceva.

Mai multe  citiţi aici:


Pe scurt despre fabricarea caşcavalului


   În urmă cu ceva timp un prieten proprietar a câtorva văcuţe lăptoase care s-a săturat să vândă laptele pe mai nimic unor firme multinaţionale, m-a rugat să caut pe internet date despre producerea caşcavalului. Am găsit mai multe date autohtone dar şi străine, pe care i le-am oferit. Chiar am descoperit că în ţări ca Franţa, Elveţia, Olanda, Austria, sunt o mulţime de mici fabricanţi de brânză şi caşcaval în gospodăria proprie, care apoi le vând în mici magazine din împrejurimi.
   Apoi m-am gândit că aceste informaţii pot fi de folos şi altor deţinători de vaci. În loc să vândă laptele pe nimic, sau să-l dea la animale, pot fabrica în gospodăria proprie un caşcaval de calitate, care poate aduce profituri mult mai mari decât laptele crud.
   Au nevoie de o încăpere foarte curată cu podea de ciment sau gresie şi pereţi acoperiţi cu faianţă. De asemenea o pivniţă uscată şi bine aerisită pentru maturarea caşcavalului.
Instrumentarul necesar se găseşte în comerţ, la o simplă căutare pe internet.

   Caşcavalul  face parte din familia brânzeturilor opărite şi se face din lapte de vacă, oaie, bivoliţă, separat  sau în amestec.

   Caşcavalurile de acelaşi tip pot avea gusturi uşor diferite în funcţie de zonă şi calitatea nuteţurilor. Caşcavalul produs din laptele animalelor crescute în zone de munte este calitativ superior celor crescute la şes.  

    Caşcavalul este ca fabricaţie şi denumire 100% de origine românească. Apare în documente scrise încă din anul 1374. Filologul german Gustav Meyer a scris că denumirea de caşcaval este de origine românească şi s-a răspândit apoi în Ungaria (kaskaval), Polonia (kaszkawal) şi ulterior Bulgaria, Macedonia (kashkaval), Albania (kaçkavall), Serbia (kačkavalj), Turcia (kaşkaval), Israel (kaskavalקשקבל ), Levant (kashkawan) .
Brânzeturi opărite asemănătoare se fabrică în multe ţări sub diferite denumiri; ex.  Cheddar în Anglia.

   Întru-cât fabricarea caşului este bine cunoscută, voi începe direct cu producerea caşcavalului.

  Precizez că eu nu am fabricat nici-odată caş sau caşcaval. Cu excepţia brânzei proaspete sau când am făcut brânză framântată din caş proaspăt. Deci nu trageţi în pianist!... 



1) Caşcaval de casă.
Caşul se ţine la dospit cam 2 zile, până face nişte găurele.

   Se fierbe apoi apă într-un vas, caşul se taie felii şi se scufundă în apa fiartă, până se înmoaie ca o gumă. Opărirea caşului se face la o temperatură de 72-80* C. În apa de opărit se poate pune 5-10% sare mare ne-iodată.
Imediat ce l-am pus în apă începem să-l învârtim uşor (apăsând uşor pe bucăţile de caş astfel încât acestea să se lipeasca unele de altele) cu ajutorul a două linguri de lemn, până când devine elastic (procedeul acesta poate dura 10 min).

Se aşează apoi în forme, se modelează cu o lingură şi se lasă în formă pînă se răceşte,
12-24 ore.
.
Se pune apoi în saramură, se lasă cam o zi. Saramura se face destul de tare 22-24% sare, se lasă pe o parte jumatae de zi şi apoi se întoarce. După ce este scos din saramură caşul se lasă la scurs.

Când este foarte bine scurs (se ţine cam 3-4 zile într-o cameră răcoroasă) se pune la maturat intr-un loc răcoros dar bine ventilat.
Mărimea bucăţilor de caşcaval poate fi de diferite dimensiuni şi greutăţi de la 250 gr la 5 Kg.  



2) Caşcaval tip Penteleu.
Se face din lapte de vacă sau în amestec cu lapte de oaie.
- opărirea caşului se face cu apă fierbinte la 90۫ - 98۫ C , în 2-3 reprize,până ce pasta obţinută se poate prelucra prin întindere;

- pasta opărită este trecută pe crintă unde este frământată şi introdusă în forme care se întorc de 3-4 ori în intervalul de 30 minute;

- sărarea se face prin introducerea roţilor în saramură de 22-24%, timp de 20-24 ore;
temperatura saramurii este de 12۫ – 14 ۫ 

3) Caşcaval tip Dalia (Rucăr).
Se face din lapte de vacă.
Opărirea în apă sărată concentratie 10% la temperatira de 72-80*C a caşului maturat.
Acest caşcaval nu se mai săreaza după formare, sau doar puţin timp, cam 10 ore.

4) Caşcaval tip Dobrogea
   Se produce numai din lapte de oaie, după reţeta de mai sus.


…………………………………………………….

Sărarea:
Sărarea are ca scop:
- În etapa iniţială pentru formarea crustei (coaja);
- Conservarea caşcavalului;
- Stabilizarea gustului.



1) Caşcavalul se întoarce zilnic şi se freacă cu sare uscată. Aceasta asigură o bună formare a crustei (cojii); timp de 7 zile.

2) Timp de 15 zile, caşcavalul este întors şi frecat cu apă uşor sărată de 3 ori pe săptămână. Temperatura mediului 15-17*.
Scop: Formarea unei pelicule subţiri de culoare galben-portocalie pe suprafaţa caşcavalului care contribuie la dezvoltarea aromei.


3) Pentru o maturare îndelungată: Timp de 24 de luni la o temperatură de 12-14* şi umiditate 90-95%.
La fiecare 5 zile caşcavalul este udat cu o pensulă de păr, cu apă sărată. 
Roţile de caşcaval este bine să fie aşezate pe rafturi din lemn de brad.
În acest timp caşcavalul dobândeşte fineţe, supleţe şi o culoare frumoasă, galbenă.

4) Maturarea scurtă: Timp de 45 de zile, se realizează la temperaturi de 12-14* şi o umiditate de 90-95%.

5) Păstrarea caşcavalului maturat pentru uscare:
Vara: Temperatura 15-20*, umiditate 50-55%.
Iarna: Temperatura 5-15*, umiditate 50%.

6) Controlul calităţii:
Se face cu ajutorul unui instrument cum se vede în fotografia de mai jos. Produsul trebuie să fie aspectuos, culoare frumoasă, elastic, gust şi miros plăcut.





Exemple de aşezare pe rafturi pentru maturare: